Cele două seisme, cu magnitudini de 7,2 și 7,5, au lovit miercuri, devastând în special zona de coastă din jurul orașului La Guaira. Vineri seara, autoritățile au decis să restricționeze accesul în această regiune, pe măsură ce haosul din trafic începea să împiedice operațiunile de căutare. Oamenii au raportat că au văzut puține echipe guvernamentale de salvare în zonele cele mai afectate, deși oficialii proiectau o imagine a unui răspuns robust din partea statului. „Fiecare persoană salvată este un miracol”, a declarat Jorge Rodriguez, președintele Adunării Naționale. „Nu vom ascunde absolut nimic despre amploarea acestei tragedii.”
Cu o penurie de echipe guvernamentale de salvare, venezuelenii au devenit disperați. În cele mai lovite cartiere, oamenii sapă cu mâinile goale, uneori cu unelte improvizate, în speranța de a-și găsi rudele sau vecinii. „Am auzit o voce slabă acum câteva ore, dar acum nu mai aud nimic”, spune Maria, o femeie în vârstă, cu lacrimi în ochi, în timp ce îndepărtează bucăți de beton. „Nu pot să aștept ajutorul. Trebuie să fac ceva.”
Distribuția de alimente și apă de către forțele guvernamentale a început în La Guaira, dar localnicii spun că este doar o fracțiune din ceea ce au nevoie. Președinta interimară, Delcy Rodriguez, care a preluat funcția în ianuarie după ce Statele Unite l-au capturat și îndepărtat pe fostul președinte Nicolas Maduro, a declarat că La Guaira a fost „militarizată” și că mai mult ajutor este pe drum. Cu toate acestea, mulți venezueleni resping legitimitatea mișcării politice pe care o reprezintă Rodriguez, iar neîncrederea în autorități este profundă.
Numărul morților este de așteptat să crească, pe măsură ce oamenii raportează zeci de mii de dispăruți în baze de date digitale independente. Aceste cifre includ probabil persoane care au fost inaccesibile din cauza lipsei de semnal telefonic, iar unele rapoarte pot fi duplicate. Numărul răniților depășea 3.300 la mijlocul zilei de vineri, iar autoritățile au declarat că au salvat 243 de persoane. Organizația Internațională pentru Migrație estimează că până la 6,76 milioane de oameni ar putea fi afectați, dintre care aproximativ două milioane doar în Caracas.
Specialiștii spun că distrugerile au fost amplificate de succesiunea rapidă a cutremurelor superficiale. Loyce Pace, directorul regional pentru Americi al Crucii Roșii Internaționale, a declarat că „oamenii sunt încă terorizați să reintre în ceea ce au fost casele lor”. Aftershock-urile continuă să zguduie regiunea, iar echipele de salvare se tem de noi prăbușiri.
Autoritățile venezuelene au anunțat că 861 de voluntari din Mexic, Statele Unite, El Salvador, Elveția, Columbia și din alte țări se află deja în țară, iar alții sunt pe drum. Cu toate acestea, amploarea dezastrului depășește cu mult capacitățile locale. „Avem nevoie de mai multe echipamente, mai multe echipe specializate, mai multă coordonare”, spune un voluntar columbian care face parte dintr-o echipă de căutare și salvare. „Fiecare oră contează.”
În timp ce fereastra de 72 de ore se închide, speranța se estompează, dar nu moare. Poveștile de supraviețuire, deși rare, alimentează eforturile. Un băiețel de șapte ani a fost scos viu dintre dărâmături după 60 de ore, spre ușurarea salvatorilor și a familiei. „Este un miracol”, a spus un paramedic. „Dar avem nevoie de mai multe miracole.”
Venezuela se confruntă de peste un deceniu cu o criză economică profundă, iar cutremurele au lovit o țară deja slăbită. Infrastructura sanitară este fragilă, spitalele sunt supraaglomerate, iar accesul la apă potabilă și electricitate este limitat în multe zone. Organizațiile umanitare avertizează că, pe lângă numărul mare de victime directe, există riscul unor epidemii și al unei crize umanitare prelungite.
De ce este important:
Acest cutremur devastator din Venezuela nu este doar o tragedie națională, ci și un test al capacității de răspuns a unei țări aflate deja într-o criză politică și economică profundă. Lipsa de încredere în autorități, penuria de resurse și amploarea dezastrului subliniază vulnerabilitatea sistemelor de protecție civilă din statele fragile. În plus, fereastra de 72 de ore pentru salvarea supraviețuitorilor se închide, iar fiecare minut pierdut înseamnă vieți pierdute. Acest eveniment reamintește comunității internaționale că solidaritatea și ajutorul rapid sunt esențiale, dar și că reconstrucția post-catastrofă va necesita eforturi susținute pe termen lung.
