„Venezuela consideră că acțiunile Curții reflectă o părtinire geografică demonstrată, care și-a concentrat în mod disproporționat activitatea asupra țărilor africane și latino-americane, în detrimentul Sudului Global”, a scris Plasencia. „Acest tipar dezvăluie un sistem de justiție internațională care, departe de a fi aplicat echitabil, a fost instrumentalizat pentru a adânci inegalitățile dintre popoare și a ignora dreptul lor la autodeterminare și suveranitate.”
Decizia vine la câteva luni după ce Adunarea Națională a Venezuelei a votat, în decembrie anul trecut, anularea angajamentelor față de Statutul de la Roma, tratatul fondator al CPI. În 2021, Curtea anunțase că va investiga posibile crime împotriva umanității comise de guvernul venezuelean în timpul reprimării protestelor antiguvernamentale din 2017. Președintele Adunării Naționale, Jorge Rodriguez, a descris anterior CPI drept un instrument al „imperialismului american”.
Contextul geopolitic este însă mult mai complex. Retragerea are loc la o săptămână după ce secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că Statele Unite vor duce o campanie pentru a „dezactiva sistematic” capacitatea Curții de a funcționa. Rubio a acuzat CPI că „duce un război împotriva țării noastre, nu cu gloanțe sau rachete, ci cu statute, pacte și forța așa-numitului drept internațional”.
Venezuela, sub conducerea interimară a președintei Delcy Rodriguez, s-a apropiat semnificativ de Washington după ce fostul președinte Nicolas Maduro a fost răpit de forțele americane într-un atac militar în ianuarie. Această apropiere a avut loc sub amenințarea unor noi acțiuni militare americane. Delcy Rodriguez, care a preluat puterea după capturarea lui Maduro, a căutat să alinieze politica externă a Venezuelei cu cea a Statelor Unite, inclusiv în ceea ce privește CPI.
Statele Unite sunt ele însele un critic vehement al Curții Penale Internaționale. Administrația Trump a încercat să submineze CPI prin diverse măsuri, inclusiv sancțiuni împotriva procurorilor implicați în investigații privind acțiunile forțelor americane și israeliene. De altfel, CPI a emis un mandat de arestare pe numele premierului israelian Benjamin Netanyahu pentru crime de război în Gaza, iar unii analiști sugerează că retragerea Venezuelei ar putea fi un pas spre restabilirea relațiilor diplomatice cu Israelul.
Criticii CPI susțin de mult timp că instanța aplică standarde duble: liderii din țările occidentale sunt rareori investigați, în timp ce oficialii din Africa și America Latină sunt frecvent vizați. De exemplu, CPI a investigat situații din Sudan, Libia, Coasta de Fildeș, Mali și Republica Democrată Congo, dar a evitat să deschidă dosare împotriva marilor puteri. Această percepție a inechității a alimentat nemulțumirea în rândul țărilor în curs de dezvoltare.
Venezuela nu este singura țară care a părăsit CPI. Burundi, Filipine și Rusia s-au retras anterior, iar altele, precum Africa de Sud, au amenințat că vor face același lucru. Fiecare dintre aceste cazuri a fost însoțit de acuzații de politizare a justiției internaționale.
Decizia Venezuelei are implicații majore. Pe de o parte, slăbește legitimitatea CPI și capacitatea sa de a acționa în cazuri de crime internaționale. Pe de altă parte, întărește narațiunea că justiția globală este un instrument al puterilor occidentale. În plus, alinierea Venezuelei cu Statele Unite ar putea avea consecințe asupra echilibrului de putere în America Latină, unde multe țări privesc cu scepticism expansiunea influenței americane.
Pentru cetățenii venezueleni, retragerea înseamnă că victimele represiunii din 2017 ar putea rămâne fără o cale de a obține justiție la nivel internațional. Organizațiile pentru drepturile omului au condamnat decizia, numind-o un „pas înapoi” pentru responsabilitate. În același timp, guvernul de la Caracas susține că suveranitatea națională este mai presus de orice tribunal extern.
De ce este important:
Retragerea Venezuelei din CPI nu este doar un gest simbolic, ci o lovitură adusă sistemului de justiție internațională, într-un moment în care acesta este deja sub asediu din partea marilor puteri. Decizia reflectă o tendință globală de respingere a instituțiilor multilaterale, pe fondul ascensiunii naționalismului și a polarizării geopolitice. Pentru cititorii români, acest caz ilustrează modul în care justiția internațională poate fi instrumentalizată în jocuri de putere, dar și cât de fragile sunt mecanismele de protecție a drepturilor omului atunci când marile puteri își impun voința. Este un semnal de alarmă pentru toți cei care cred în statul de drept la nivel global.
