A fost o noapte lungă la Arthur Ashe Stadium. Publicul, care rămăsese fidel până la capăt, a fost răsplătit cu un spectacol tensionat, dar și cu momente de frustrare. Venus a intrat pe teren ca wildcard, într-o apariție care a fost a 96-a sa participare într-un tablou principal de Grand Slam. O cifră impresionantă, care spune totul despre longevitatea și pasiunea unei jucătoare care a cucerit șapte titluri de Grand Slam de-a lungul carierei.
Meciul a început cu Sofia Kenin, campioana de la Australian Open din 2020, care a reușit un break în primul game și nu a mai privit înapoi în primul set. Ambele jucătoare au avut dificultăți în a-și găsi ritmul, comițând împreună nouă duble greșeli. Venus, încurajată de scandările „Hai, Venus!”, a reușit să recupereze un break, dar Kenin a răspuns imediat și a închis setul la 6-2.
În setul secund, Venus a arătat sclipiri din forma care a consacrat-o, dar a fost din nou victima propriilor greșeli. A reușit să salveze patru mingi de break pentru a egala la 5-5, dar apoi a cedat din nou, lăsând-o pe Kenin să forțeze tiebreak-ul. În tiebreak, Venus a avut șapte mingi de set, dar nu a reușit să convertească niciuna. Kenin a rezistat eroic și a închis meciul, lăsând-o pe Venus să părăsească terenul cu un sentiment de frustrare.
„Nu a fost ideal”, a declarat Venus după meci. „Aș fi preferat altceva, cu siguranță. Nu a fost grozav pentru niciuna dintre noi, dar am încercat amândouă tot ce am putut. Nu cunosc alt sport în care trebuie să începi atât de târziu. Cred cu siguranță că există loc de îmbunătățire aici. Nu este ușor să faci asta în primul tur, nu este ușor să încerci să-ți găsești ritmul la 1 sau 2 dimineața, dar am încercat tot ce am putut.”
A fost o noapte în care istoria s-a scris, dar nu în sensul pe care și l-ar fi dorit fanii. Venus a fost aproape de o victorie memorabilă, dar a fost învinsă de o jucătoare mai tânără, care a demonstrat încă o dată că are sânge rece în momentele cheie. Sofia Kenin, care a câștigat Australian Open în 2020, va întâlni în turul următor pe Jessica Pegula, numărul 3 mondial și principala speranță americană la acest turneu.
În altă ordine de idei, Daniil Medvedev, fostul campion, a avut o evoluție solidă și l-a învins pe francezul Hugo Gaston în trei seturi, 6-4, 6-2, 6-4. Medvedev, care anul trecut a fost eliminat prematur, a spus că ultimele săptămâni nu au fost ușoare, dar că este fericit că a reușit să joace un tenis de nivel înalt. De asemenea, Jessica Pegula a trecut cu bine de primul tur, învingând-o pe românca Elena-Gabriela Ruse cu 6-3, 6-2, într-un meci care a deschis programul pe Arthur Ashe Stadium.
Nu toate favoritele au avut însă o zi ușoară. Barbora Krejcikova, dublă campioană de Grand Slam, a devenit prima jucătoare cap de serie eliminată, pierzând în fața rusoaicei Kamilla Rakhimova, după ce a salvat șase mingi de meci. Italianca Jasmine Paolini a trecut cu emoții de slovenă Veronika Erjavec, în timp ce cehul Jiri Lehecka a avut o victorie în patru seturi. Ucrainencele Marta Kostyuk și Elina Svitolina au avansat și ele, în timp ce Marin Cilic și Casper Ruud s-au retras din cauza accidentărilor.
Pentru Venus Williams, această înfrângere ar putea însemna mai mult decât un simplu rezultat. La 46 de ani, fiecare meci poate fi ultimul, iar această noapte a demonstrat că, deși nu mai are ritmul de altădată, ea încă poate lupta cu cele mai bune. Rămâne de văzut dacă va mai juca la un alt Grand Slam, dar un lucru este sigur: publicul a rămas până la capăt pentru ea, iar acest lucru spune totul despre respectul și admirația pe care le-a câștigat de-a lungul anilor.
De ce este important:
Această înfrângere a lui Venus Williams nu este doar un rezultat sportiv, ci un simbol al tranziției în tenisul feminin. La 46 de ani, ea continuă să inspire generații întregi, demonstrând că pasiunea și dedicarea pot depăși limitele vârstei. De asemenea, meciul a scos în evidență o problemă reală a circuitului: programarea meciurilor la ore târzii, care afectează performanța jucătoarelor. În plus, victoria Sofiei Kenin arată că o nouă generație este pregătită să preia ștafeta, iar US Open-ul rămâne un teren de luptă unde istoria se scrie în fiecare noapte.