De la începutul războiului, pe 7 octombrie 2023, Gaza a înregistrat unul dintre cele mai mari numere de amputați din istoria modernă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și autoritățile sanitare palestiniene estimează că peste 5.000 de persoane au suferit amputări de membre în urma bombardamentelor israeliene. Printre ele se numără și Farah Abu Qinas, o tânără de 23 de ani. În noaptea de 28 iunie 2024, Farah stătea în casa bunicii sale când o explozie a zguduit clădirea – o țintă din apropiere fusese lovită. A suferit răni grave la piciorul stâng, iar cel drept a fost ars sever. La început a sperat că tratamentul o va readuce la normal, dar diagnosticul a fost devastator: din cauza gravității rănilor, piciorul stâng trebuia amputat. Pierderea unui membru a fost doar începutul; a urmat izolarea și conștientizarea că fiecare aspect al vieții de zi cu zi se schimbase pentru totdeauna. După externare, chiar și cele mai simple mișcări deveniseră dificile, iar recuperarea fizică a devenit o rutină zilnică. Timpul trecea, iar lumea ei se micșora în pereții casei, pe măsură ce vindecarea părea să meargă mult mai încet decât sperase.
Totul s-a schimbat când, în timpul unei ședințe de kinetoterapie, l-a întâlnit pe Fouad Abu Ghalyon, președintele Asociației Palestiniene de Fotbal pentru Amputați. El fondase echipa feminină din Gaza, care numără acum 11 jucătoare – nouă cu amputații la membrele inferioare și două cu amputații la membrele superioare, care joacă pe post de portari. Farah a primit o invitație să participe la un antrenament și a decis să încerce. Deși adaptarea la fotbal a fost dificilă la început, a fost sprijinită de alte femei care trecuseră prin experiențe similare. Acum se mișcă cu mai multă încredere pe teren și în afara lui. Cu ajutorul protezei, aleargă după minge alături de colegele sale Rozan Khaira și Aisha al-Abadla.
Poveștile lor sunt diferite, dar toate au pierdut un membru sau trăiesc cu un handicap fizic. Căutarea unui spațiu în care să-și regăsească scopul, încrederea și apartenența le-a adus împreună în această echipă. Pe 19 noiembrie 2023, în plin război, o lovitură aeriană a distrus casa din fața locuinței Rozan Khaira, lăsând-o grav rănită. A încercat să se dea jos din pat, dar nu a putut. La o clinică din apropiere, un doctor i-a spus că piciorul îi era ținut de corp doar printr-o bucată mică de piele și că nu aveau altă opțiune decât să-l amputeze. Acum, sprijinită pe cârje, Rozan pasează mingea unei colege cu o remarcabilă perseverență și sfidare. „Ocupația [israeliană] ne-a amputat trupurile, dar nu a putut să ne amputeze visele sau voința de a trăi”, a declarat ea pentru Al Jazeera.
Aisha al-Abadla s-a născut cu un braț incomplet. Medicii cred că dizabilitatea ar putea fi cauzată de expunerea mamei sale la fosfor alb, folosit de Israel în timpul primului război din Gaza, în 2008, când era însărcinată cu Aisha. Astăzi, Aisha visează să devină portarul echipei naționale feminine de fotbal pentru amputați a Palestinei. Fouad spune că echipa feminină nu este doar despre fotbal, ci și despre crearea unui spațiu în care femeile, precum Aisha, să se reconecteze cu ele însele și cu ceilalți. În cele din urmă, fotbalul a devenit o metodă importantă de recuperare fizică și psihologică după traume.
Echipa se confruntă cu provocări uriașe, inclusiv resurse limitate și sprijin insuficient, dar a reușit să supraviețuiască până acum prin eforturi comunitare și parteneriate. Totul se întâmplă în contextul în care 1.009 membri ai comunității sportive palestiniene au fost uciși în războiul genocidar al Israelului asupra Gazei, iar infrastructura sportivă a fost aproape complet eradicată. Dr. Khader Abu Shmala, psiholog sportiv și antrenor al echipei Gaza Hope, spune că beneficiile jocului de fotbal pentru amputați depășesc cu mult recuperarea fizică. Mulți dintre supraviețuitori experimentează inițial izolare și retragere. Alăturarea unei echipe formate din persoane care au trecut prin experiențe similare îi ajută să-și recapete încrederea și să se reconecteze cu societatea.
Astăzi, Farah și colegele sale stau pe terenul de fotbal nu doar ca supraviețuitoare ale războiului, ci ca sportive cu ambiții și obiective. Poate că au pierdut părți din trupurile lor, dar se agață de ceea ce contează cel mai mult: determinarea de a merge mai departe în viață. În Gaza, unde războiul a lăsat mii de oameni cu răni care le schimbă viața și cicatrici psihologice adânci, aceste tinere scriu o altă poveste: una care nu începe cu pierderea, ci cu momentul în care au ales să trăiască din nou.
De ce este important:
Această poveste ilustrează reziliența umană în fața unei tragedii colective. În timp ce comunitatea internațională dezbate încetarea focului și ajutorul umanitar, femeile din Gaza demonstrează că sportul poate fi un instrument puternic de vindecare fizică și psihologică, chiar și în cele mai sumbre condiții. Este un semnal de alarmă asupra numărului alarmant de amputați din Gaza – peste 5.000 – și asupra nevoii urgente de sprijin pentru reabilitare. De asemenea, subliniază cum, în ciuda încercărilor de a distruge identitatea și speranța unui popor, spiritul de comunitate și voința de a trăi rămân neînfrânte.
