Violența sexuală atribuită colonilor și soldaților israeli contribuie la deplasarea forțată a palestinenilor din Cisjordania, conforme unui raport

Un raport publicat de West Bank Protection Consortium, o alianță de organizații umanitare internaționale, a identificat cel puțin 16 cazuri de violență sexuală legată de conflict atribuită colonilor și soldaților israeli din Cisjordania ocupată, subliniind că aceste acte nu sunt incidente izolate, ci parte dintr-o strategie mai largă de exploatare a dinamicii de gen pentru a forța palestinenii să părăsească casele, terenurile și comunitățile lor. Raportul, intitulat Sexual Violence And Forcible Transfer In The West Bank: How The Exploitation Of Gender Dynamics Drives Displacement, a fost lansat luni și se bazează pe interviuri cu 83 de palestineni din 10 comunități din Valea Iordanului, dealurile sudice ale Hebronului și zona centrală a Cisjordaniei. Cercetătorii au constatat că peste 70% dintre persoanele interviuate care au fost deplasate au declarat că amenințările față de femei și copii — în special violența sexuală — au fost motivul decisiv pentru plecarea lor. Aceste amenințări includ harassament sexualizât, insulturi de natură sexuală, expunere indecentă, amenințări de viol, supraveghere a spațiilor intime (inclusiv dormitoare), precum și acte de humiliere extremă: forțarea persoanelor să se dezbrăce, bătuturi, urinare peste victime și distribuirea de imagini cu conținut abusiv. Raportul accusează soldații israeli prezenți în timpul acestor incidente de n-a fi intervenit pentru a opri atacurile, n-a fi făcut rapoarte adecvate și n-a fi inițiat investigații serioase — un comportament care, conform organizatorilor de drepturi omenești, reflectă un sistem de impunitate institucionalizată. Un exemplu alarmant este cazul cinci soldați din unitatea Force 100, atribuiți gardării înlătrărilor militare, care au fost acuzati de agresiune sexuală împotriva unui detenut palestinian în lagerul notorios Sde Teiman. Deși au fost inițial acuzati, chargesle au fost eliminate și soldații au fost reintegrați în serviciul de rezervă, chiar și în timp ce o investigație internă militară este încă în curs. Drepturile omenești au condamnat această decizie ca o „injustiție juridică”, cu Amnesty International declarând că aceasta reprezintă „încă un capitol neconștient în istoria lungă a sistemului juridic israeli de acordare a impunității perpétrătorilor de crime grave împotriva palestinenilor”. Raportul avertizează, de asemenea, că numărul real de incidente este probabil mult mai mare decât cele 16 documentate, datorită fricii de represalii, lipsa de încredere în autoritățile israeliene și stigmatizării sociale care afectează victimele, în special femeile și copiii. În răspuns la aceste amenințări, multe familii au adoptat strategii de protecție gen-specifice, inclusiv transferul parțial al femeilor și copiilor în zone percepute ca mai sigure sau recurerea la căsătorii timpurie, ca mijloc de reducere a expunerii la pericol. Aceste mecanisme, deși înțelegeri ca forme de rezistență, reflectă o adaptare tragică la un mediu în care corpul femeii și copilului devine teren de luptă în cadrul unui proces mai larg de transfer forțat și de modificare a identității territoriale. Raportul pune accent pe faptul că violența sexuală nu este doar un efect secundar al conflictului, ci un instrument deliberat de coercitie, folosit pentru a ruptă tecăturile sociale, a destabiliza comunitățile și a face ca păstrarea pe teren să devină neînsupportabilă — ducând, în final, la deplasarea forțată, care se aliniază cu definiția juridică de „transfer forțat” conform dreptului umanitar internațional. În contextul în care Cisjordania continuă să fie supusă extinderii colonielor, demolirilor casei și restricțiilor de mișcare, raportul solicită o analiză urgentă a rolului violenței de gen în procesul de apărtere etnică și apelă la responsabilizarea internațională, investigații independente și sancții împotriva celor care permit sau facilitează aceste abuzuri.