„Am avortat din cauza bombardamentelor, a strămutării, a condițiilor grele, a lipsei de apă curată și a malnutriției”, spune ea pentru Al Jazeera. „Când am pierdut copilul, eram epuizată. Mă trezeam sperând că bebelușul meu este încă în mine. Dar visul pe care l-am purtat timp de zece ani a dispărut.” Abu Lebda și-a vândut aurul și aproape tot ce avea pentru a plăti injecțiile cu heparină, un medicament prescris unor femei pentru a preveni coagularea sângelui în timpul sarcinii. Spera ca tratamentul să o ajute să ducă sarcinile la termen, dar a pierdut copiii în ciuda acestuia. „Am plâns atât de mult pentru că am pierdut copilul la care visam în fiecare zi”, se plânge ea. Chiar și după ce luptele s-au domolit, visul ei a rămas același. „Visez să aduc un copil pe lume. Vreau să fiu mamă și să am copii. De fiecare dată când îl văd pe soțul meu jucându-se cu copiii, încep să plâng.”
Medicii din Gaza spun că tratează un val de avorturi spontane, pe care le leagă direct de războiul genocid și blocada israeliană. Tendința s-a agravat pe măsură ce sistemul de sănătate din Gaza s-a prăbușit sub bombardamente și operațiuni terestre israeliene, malnutriția și stresul psihologic fiind factori cheie. Dr. Yasser Saadeddine, directorul maternității de la spitalul al-Awda din Deir el-Balah, în centrul Gazei, a declarat pentru Al Jazeera că aproximativ 70% dintre pierderile de sarcină tratate de echipa sa sunt legate de război și blocadă.
Abu Lebda este una dintre multele femei din Gaza care spun că au pierdut sarcini în timpul războiului. Ele descriu avorturi spontane, nașteri premature și pierderea nou-născuților în timp ce încercau să supraviețuiască bombardamentelor, strămutării, foametei și colapsului sistemului medical. Mai Zaqout spune pentru Al Jazeera că și-a pierdut fiica pentru că nu a putut avea acces la îngrijirile medicale de care avea nevoie. „Mi-am pierdut fiica în timpul nașterii. Ea murise deja în pântecele meu de o lună, dar nu am putut să o nasc pentru că resursele medicale și sprijinul de care aveam nevoie nu erau disponibile”, spune ea. Pierderea ei a venit la scurt timp după o altă tragedie. „Totul s-a întâmplat într-un timp foarte scurt după ce soțul meu a fost ucis.”
Pentru Sara al-Awad, a fost o sperietură când era în opt luni de sarcină. Ea spune că exploziile puternice din Tal al-Hawa, un cartier din orașul Gaza, au provocat o frică și un stres extreme, ducând la sângerări severe. „Din cauza fricii, a anxietății și a puterii exploziilor, am început să sângerez. Placenta mea s-a desprins.” Al-Awad spune că nicio ambulanță nu a putut ajunge la ea și a așteptat ore întregi până când fratele ei a dus-o la spitalul al-Quds într-un scaun cu rotile. „Medicii au decis că am nevoie de o cezariană de urgență imediat.” Bebelușul ei, Muhammad, s-a născut cântărind doar 1,1 kg și a fost plasat într-un incubator. Dar pe măsură ce luptele continuau în jurul spitalului, Sara și familia ei au fost separați de el. „Fratele meu a trebuit să plece spre sud, în timp ce Muhammad a rămas singur în incubator. Puteam să verificăm starea lui doar prin mesaje de la personalul medical”, spune ea. După mai mult de o lună, al-Awad s-a reunit în sfârșit cu bebelușul ei. „Mulțumesc lui Dumnezeu că a venit armistițiul... Muhammad a ieșit din incubator după 37 de zile.” „Sunt o mamă care și-a pierdut singurul fiu. Am așteptat șase ani să-l am. Am născut prematur în timp ce eram strămutată”, spune ea pentru Al Jazeera.
Nuha Salameh era însărcinată cu gemeni în timpul războiului. „Frica și trauma m-au făcut să-i pierd.” „Doctorul mi-a spus că, dacă situația ar fi fost normală, i-am fi pus în incubator și ar fi trăit.” Nidaa Seyam spune că a suferit al doilea avort spontan în timpul războiului. „Am pierdut o fetiță, și aceasta este a doua oară când avortez.” Ea spune că medicii i-au spus că condițiile de război i-au afectat sarcina. „Mi-au spus că este din cauza stresului psihologic prin care trecem și a malnutriției.” „Am fost martora unor situații oribile în care am fost prinsă sub bombardamente. Am inhalat multe fumuri toxice.”
Aceste femei raportează mai multe avorturi spontane și complicații ale sarcinii legate de foamete, stres, strămutare și lipsa îngrijirilor medicale. La spitalul al-Awda, medicii spun că au văzut o creștere majoră a pierderilor de sarcină. „În timpul războiului, a existat o creștere semnificativă a cazurilor de avort spontan pe care le-am primit”, spune Saadeddine. El spune că printre cauze se numără „războiul și blocada, inclusiv malnutriția, igiena precară, contaminarea mediului și strămutarea continuă”. Medicii spun că avorturile spontane sunt doar o parte a crizei. Ei văd, de asemenea, mai mulți bebeluși care mor în pântece, mai multe nașteri premature și mai multe complicații periculoase ale sarcinii. Multe femei și-au pierdut casele, dosarele medicale și accesul la controale regulate în timpul strămutărilor repetate. Spitalele se confruntă și ele cu lipsuri de medicamente, echipamente și personal medical.
Pentru multe mame, războiul a lăsat răni care continuă să doară chiar și după ce majoritatea luptelor s-au oprit. Pentru femeile din Gaza, războiul nu s-a încheiat cu „armistițiul” din octombrie. El continuă cu fiecare sarcină pierdută și cu fiecare vis de maternitate neîmplinit.
