Potrivit presei de stat din Zambia, Mundubile s-a predat poliției din Lusaka pe 27 august, după ce a petrecut două săptămâni la o organizație internațională pentru drepturile omului, unde căutase protecție după ce locuința sa fusese percheziționată de poliție chiar a doua zi după alegerile din 13 august. Cei doi au fost intervievați de o echipă de ofițeri, în prezența avocaților lor. Poliția a precizat că au fost consemnate declarații de tip „avertizare și atenționare", un pas care precede, de obicei, formularea oficială a acuzațiilor. În Zambia, trădarea este o infracțiune gravă, iar pedepsele pot fi severe în caz de condamnare.
Contextul este cu atât mai exploziv cu cât, în urmă cu două săptămâni, fostul ministru Mutotwe Kafwaya a fost împușcat și ucis în timpul unei operațiuni a poliției în care 11 persoane au fost arestate la domiciliul lui Mundubile. Poliția a susținut atunci că grupul era implicat într-o presupusă insurecție sau activitate de miliție, o acuzație pe care Mundubile a negat-o categoric.
Președintele în exercițiu, Hakainde Hichilema, a câștigat 60% din voturi și urmează să depună jurământul pentru un al doilea mandat marți. Rezultatele au fost contestate de liderii opoziției, iar Mundubile, care a obținut aproximativ 38% din voturi, promisese să atace rezultatul în instanță. Doar că, într-o mișcare cel puțin ciudată, întregul sistem judiciar din Zambia s-a închis luni, exact în ultima zi în care se putea depune o contestație, invocându-se „motive de securitate".
Conform Articolului 103 din Constituția Zambiei, o petiție electorală trebuie depusă în termen de șapte zile de la declararea câștigătorului. Mai mult, depunerea contestației suspendă automat ceremonia de învestire, potrivit Articolului 104. Închizând instanțele înainte de expirarea termenului de șapte zile, opoziției i s-a blocat fizic accesul la justiție, iar suspendarea automată a inaugurării a fost, practic, anulată.
Curtea Constituțională a anunțat marți că nu a primit nicio petiție care să conteste rezultatul alegerilor, ceea ce a deschis calea pentru învestirea lui Hichilema. Totuși, președintele Curții Constituționale, Mumba Malila, a declarat că a primit o petiție de la un cetățean pe adresa sa personală de e-mail. El a numit această trimitere „extrem de neobișnuită", dar a spus că a transmis-o Curții Constituționale pentru analiză.
Organizațiile pentru drepturi și grupurile juridice au criticat dur sincronizarea acestei închideri bruște a instanțelor. Human Rights Watch (HRW) a calificat-o drept „o lovitură pentru administrarea legii, transparență și procesul echitabil în Zambia".
Hichilema a intrat în cursă ca favorit clar, după ce a condus Zambia, al doilea mare producător de cupru din Africa, printr-o redresare economică majoră și restructurarea datoriei externe. Însă partidele de opoziție și organizațiile societății civile au ridicat semne de întrebare tot mai serioase cu privire la represiunea tot mai accentuată din partea guvernului său. Grupurile pentru drepturile omului și misiunile de observare a alegerilor au declarat că disputa post-electorală a pătat reputația democratică a Zambiei.
Este o situație care ridică întrebări incomode nu doar pentru Zambia, ci pentru întreaga regiune. Cum poate o democrație să-și închidă instanțele tocmai când acestea sunt cele mai necesare? Cum poate un sistem judiciar să fie invocat ca pilon al statului de drept, când dispare exact în momentul critic? Și, mai ales, ce mesaj transmite o astfel de abordare către cetățenii care au votat și către comunitatea internațională care urmărește cu atenție evoluțiile?
În timp ce Hichilema se pregătește să depună jurământul, iar opoziția rămâne în expectativă, cu liderul său în custodia poliției, Zambia pare să intre într-un teritoriu necunoscut. O țară care a fost mult timp un exemplu de stabilitate democratică în Africa subsahariană se confruntă acum cu un test crucial: poate gestiona o criză politică fără să-și sacrifice principiile democratice? Răspunsul la această întrebare va defini, probabil, traiectoria țării în următorii ani.
De ce este important:
Această situație din Zambia nu este doar o criză politică internă, ci un semnal de alarmă pentru întreaga regiune. Închiderea sistemului judiciar exact în momentul în care opoziția avea dreptul legal de a contesta rezultatele electorale subminează grav principiile statului de drept și ale democrației. Dacă un precedent atât de periculos se consolidează, alte țări africane ar putea fi tentate să urmeze același model, erodând și mai mult încrederea în procesele electorale de pe continent. Mai mult, modul în care autoritățile tratează opoziția, inclusiv acuzațiile de trădare și violența soldată cu moartea unui fost ministru, ridică întrebări serioase despre respectarea drepturilor omului și despre viitorul democrației într-o țară care a fost mult timp considerată un exemplu de stabilitate în Africa.
