Argentina are o tradiție îndelungată a educației universitare gratuite, introdusă încă din 1949. De atunci, universitățile publice au produs cinci laureați ai Premiului Nobel și au fost considerate un pilon al mobilității sociale și al dezvoltării țării. Tocmai de aceea, decizia lui Milei de a reduce drastic finanțarea a stârnit un val de indignare care depășește granițele politice.
Congresul argentinian a aprobat anul trecut o lege care prevedea finanțarea costurilor operaționale ale universităților și creșterea salariilor cadrelor didactice, pentru a ține pasul cu inflația galopantă – care a depășit 200% pe an. Cu toate acestea, guvernul Milei a refuzat să pună în aplicare legea și a contestat-o în instanță. Președintele, cunoscut pentru retorica sa anti-sistem și pentru atacurile la adresa „ideologiei woke”, consideră universitățile drept bastioane ale unei gândiri de stânga pe care o respinge.
Milei a redus semnificativ cheltuielile cu educația publică, ca parte a unui plan mai amplu de a „tăia din grăsimea statului”, pe care îl acuză de decenii de cheltuieli iresponsabile și corupție sub predecesorii săi de stânga. Dar realitatea economică este sumbră: economia se contractă, salariile reale scad, iar șomajul crește. Indicele de popularitate al lui Milei este în cădere liberă, iar protestele de stradă devin tot mai frecvente.
Marșul de marți a adunat oameni de toate vârstele și orientările politice. Studenți, profesori, părinți, pensionari – toți uniți de aceeași teamă: că educația gratuită, un simbol al identității naționale, este pe cale să dispară. „Nu putem permite ca universitățile noastre să devină privilegii pentru bogați”, spune Maria, o profesoară de istorie în vârstă de 45 de ani, care a venit la protest împreună cu cei doi copii ai săi. „Am studiat gratuit, iar acum copiii mei merită aceeași șansă.”
Nemulțumirea este amplificată de o serie de scandaluri de corupție care lovesc chiar în cercul apropiat al președintelui. Investigațiile mass-media locale au scos la iveală cheltuieli extravagante ale șefului de cabinet, Manuel Adorni, un aliat de încredere al lui Milei. Se pare că stilul său de viață nu se potrivește cu salariul oficial și cu activele declarate, ceea ce a stârnit un val de critici și a alimentat și mai mult furia publică.
Alejandro Alvarez, subsecretarul prezidențial pentru politici universitare, a respins marșul ca fiind „complet politic” și a insistat că guvernul a compensat universitățile pentru costurile mai mari. Sindicatele, însă, susțin că aceste creșteri sunt mult sub necesar. Potrivit principalei federații a profesorilor, de când Milei a preluat funcția la sfârșitul anului 2023, salariile profesorilor universitari au scăzut cu aproximativ o treime în termeni reali, ajustate la inflație.
„Nu este vorba doar de bani”, explică Juan, un student la inginerie în vârstă de 22 de ani. „Este vorba despre viitorul nostru. Dacă universitățile nu mai sunt finanțate, calitatea educației scade, iar noi, tinerii, suntem cei care pierdem. Mulți dintre noi nu își permit școli private.”
Protestele din Argentina nu sunt un fenomen izolat. În întreaga Americă Latină, mișcări similare au apărut ca reacție la politicile de austeritate impuse de guvernele care încearcă să reducă deficitul bugetar. În Chile, Columbia și Peru, studenții și profesorii au ieșit în stradă pentru a apăra finanțarea publică a educației. Argentina, însă, are o particularitate: tradiția universităților gratuite este atât de adânc înrădăcinată încât orice amenințare la adresa ei este percepută ca o agresiune la adresa identității naționale.
Milei, un economist libertarian care a promis să „taie din stat” și să dereglementeze economia, se confruntă acum cu o realitate dură: sprijinul popular se erodează, iar opoziția se mobilizează. Rămâne de văzut dacă guvernul său va ceda presiunilor sau va continua pe aceeași cale, riscând să piardă și mai mult din susținerea alegătorilor.
În timp ce mulțimile se împrăștiau în noaptea de marți, un sentiment de incertitudine plutea în aer. „Nu știm ce ne rezervă viitorul”, spune Maria, profesoara de istorie. „Dar știm că nu vom renunța fără luptă. Educația este singura noastră șansă de a construi o societate mai bună.”
De ce este important:
Acest protest nu este doar despre bani sau salarii. Este despre modelul de societate pe care Argentina îl alege. În contextul unei crize economice severe și al unei polarizări politice tot mai accentuate, soarta universităților publice devine un simbol al luptei dintre statul social și neoliberalismul dur. Dacă Milei reușește să impună tăierile, s-ar putea deschide calea pentru o privatizare de facto a învățământului superior, cu consecințe grave asupra mobilității sociale și a egalității de șanse. În același timp, reacția masivă a societății civile arată că există încă o rezistență puternică la aceste măsuri. Este un semnal pentru alte guverne din regiune care ar putea fi tentate să urmeze aceeași cale.
