Evenimentul a început cu Marșul Păcii, o procesiune care reunește anual mii de participanți, parcurgând ruta inversă a celor care au fugit din Srebrenica în urmă cu trei decenii. Participanții au mers în tăcere, purtând steaguri și flori, iar la final au asistat la înmormântarea victimelor, ale căror rămășițe au fost descoperite în gropi comune din împrejurimi. Până în prezent, peste o mie de persoane rămân dispărute, iar echipele de investigație continuă să caute osemintele lor, într-un efort care durează de peste 30 de ani.
Denis Bećirović, președintele Președinției Bosniei și Herțegovinei, a subliniat importanța păstrării adevărului istoric pentru stabilitatea țării. „Dacă nu reușim să păstrăm adevărul despre trecutul nostru, nu vom avea nici prezent, nici viitor”, a declarat el, în fața unei mulțimi emoționate. Ambasadorul Olandei în Bosnia, Henk van den Dool, a vorbit despre rolul educației în prevenirea unor atrocități similare. „Unul dintre obiectivele comune pe care le împărtășim cu Memorialul Srebrenica, cu mamele și cu supraviețuitorii este să transformăm acest avertisment durabil în acțiuni concrete. Cea mai eficientă cale este educația”, a spus el.
Genocidul de la Srebrenica a avut loc pe 11 iulie 1995, când forțele sârbe bosniace, sub comanda generalului Ratko Mladić, au cucerit orașul Srebrenica, declarat „zonă de siguranță” de către Consiliul de Securitate al ONU cu doi ani înainte. În următoarele zile, peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani au fost executați sistematic, iar cadavrele lor au fost aruncate în gropi comune. Acest masacru este considerat cea mai gravă atrocitate comisă pe pământ european de la Holocaustul din cel de-al Doilea Război Mondial.
În acest an, comemorarea a fost marcată și de apeluri internaționale la combaterea dezumanizării și a urii. Prim-ministrul pakistanez Shehbaz Sharif a numit masacrul „o crimă împotriva umanității”, iar primarul Londrei, Sadiq Khan, care a vizitat Srebrenica săptămâna trecută, a postat pe X că este „profund impresionat”. „Astăzi, când ne oprim să ne amintim de victime și de familiile care le plâng, trebuie să ne angajăm să luptăm împotriva violenței și dezumanizării oriunde le întâlnim și să împiedicăm ura să prindă rădăcini”, a scris Khan.
În ultimele zile, mai mulți activiști și organizații pentru drepturile omului au făcut paralele între genocidul de la Srebrenica și războiul genocid al Israelului în Gaza. Kenneth Roth, fost director executiv al Human Rights Watch, a denunțat faptul că înalții oficiali israelieni nu au fost încă trași la răspundere legal pentru crimele lor. „Națiunile Unite au comemorat săptămâna aceasta genocidul din Bosnia – peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani uciși la Srebrenica în iulie 1995. Liderii genocidului au fost condamnați. Perpetratorii genocidului Israelului în Gaza rămân în libertate”, a scris Roth pe X.
Războiul din Bosnia (1992-1995) a făcut peste 100.000 de victime, iar Srebrenica rămâne simbolul eșecului comunității internaționale de a preveni genocidul. În fiecare an, pe 11 iulie, noi victime identificate sunt îngropate la Memorialul Srebrenica-Potočari, iar anchetatorii continuă să caute rămășițe în gropi comune din zonele înconjurătoare. Peste o mie de victime sunt încă dispărute.
Comemorarea de anul acesta a fost și un prilej de reflecție asupra lecțiilor neînvățate ale istoriei. Liderii mondiali, supraviețuitorii și activiștii au subliniat că, fără educație și fără justiție, astfel de atrocități se pot repeta. „Nu putem permite ca memoria victimelor să fie ștearsă de negarea genocidului sau de propaganda urii”, a spus unul dintre supraviețuitori, cu lacrimi în ochi.
De ce este important:
Comemorarea genocidului de la Srebrenica nu este doar un act de pioasă amintire, ci și un avertisment puternic pentru întreaga umanitate. La 31 de ani de la masacru, lumea se confruntă din nou cu valuri de ură, dezumanizare și violență etnică, de la conflictul din Gaza până la tensiunile din alte părți ale globului. Faptul că liderii genocidului din Bosnia au fost condamnați, în timp ce autorii unor crime similare rămân nepedepsiți, arată cât de fragilă este justiția internațională. Educația și păstrarea adevărului istoric sunt singurele arme împotriva repetării unor astfel de tragedii. Fiecare victimă îngropată, fiecare nume recuperat din gropile comune, este o victorie a memoriei asupra uitării și a urii.
