Pe 4 iulie, Rwanda marchează Ziua Eliberării, comemorând victoria militară a Frontului Patriotic Rwandez (RPF), condus de președintele Paul Kagame, care a pus capăt genocidului și a adus mișcarea la putere. „Tatăl meu este în închisoare de când eram mică. Eu și frații mei am fost crescuți de mama, care a supraviețuit genocidului. Istoria a ceea ce s-a întâmplat în țara mea mă urmărește în fiecare zi”, a declarat Kamikazi pentru Al Jazeera, din magazinul ei din Kigali.
Povestea ei reflectă una dintre complexitățile durabile ale genocidului. În timp ce unii extremiști hutu și-au ucis soțiile tutsi și chiar propriii copii, alții și-au riscat viața pentru a-și proteja membrii familiei, în ciiva violenței. Mama lui Kamikazi a supraviețuit, dar tatăl ei a fost condamnat pentru rolul său în genocid și condamnat la închisoare pe viață în 1998. „Eliberarea înseamnă supraviețuire pentru mama mea. Înseamnă viața mea. Dar îmi amintește și de ce este tatăl meu acolo unde este. Este un sentiment greu de explicat”, a spus ea.
De la preluarea mandatului în 2000, Kagame a prezentat recuperarea Rwandei ca fiind mai mult decât o reconstrucție după genocid. Guvernul său a descris-o ca pe un proiect național pe termen lung, centrat pe unitate, transformare economică și moștenirea a ceea ce numește „lupta pentru eliberare”. Economia a crescut în medie cu aproximativ 7% pe an în ultimul deceniu, susținută de turism, tehnologie, minerit și agrobusiness. Tinerii, care reprezintă peste 65% din populație, sunt așteptați să ducă această viziune mai departe.
Pentru Christopher Teganya, eliberarea este atât o sursă de mândrie, cât și o amintire a provocărilor rămase. „Eliberarea a fost un început minunat pentru o nouă Rwanda, dar guvernul trebuie să facă mai mult”, a declarat tânărul de 26 de ani, care a absolvit recent un masterat și este șomer, pentru Al Jazeera. „Onorăm Ziua Eliberării ca pe o parte importantă a istoriei noastre, dar totul își pierde sensul când nu vezi un viitor”, a adăugat el.
Orizontul și economia Rwandei s-au schimbat dramatic în ultimele trei decenii. Investițiile în infrastructură, tehnologie, minerit și turism au remodelat părți ale țării, în timp ce proiecte majore, inclusiv un nou aeroport internațional aflat în construcție la aproximativ 40 de kilometri de Kigali, au creat mii de locuri de muncă. Cu toate acestea, crearea de suficiente locuri de muncă pentru tineri rămâne una dintre cele mai dificile provocări ale guvernului. Potrivit celui mai recent sondaj guvernamental, șomajul în rândul tinerilor este de aproximativ 14%.
„Eliberarea pe care o vrem noi este cele 200.000 de locuri de muncă pe care guvernul a promis să le creeze în fiecare an, ceea ce, în opinia mea, nu s-a împlinit”, a spus Teganya, referindu-se la o promisiune cheie făcută de RPF-ul lui Kagame în timpul campaniei electorale prezidențiale din 2024, pe care a câștigat-o cu peste 99% din voturi.
Transformarea Rwandei a atras, de asemenea, critici din partea grupurilor pentru drepturile omului, din cauza restricțiilor asupra opoziției politice, libertății de exprimare și spațiului civic. Procesul în desfășurare al liderului opoziției, Victoire Ingabire, continuă să dividă opiniile în interiorul și în afara țării.
Pentru Sabrine Gatesi, recuperarea Rwandei nu poate fi măsurată doar prin ceea ce a fost reconstruit, ci și prin ceea ce mulți oameni continuă să poarte în ei înșiși. „Eliberarea înseamnă mai mult decât vindecarea rănilor pe care nu le putem vedea, dar cu care trăim în fiecare zi”, a declarat asistenta medicală de 30 de ani pentru Al Jazeera. „Trauma lăsată de genocid este încă prezentă la mulți oameni, iar vindecarea este o călătorie lungă.”
Cercetările autorităților sanitare din Rwanda au descoperit că una din cinci persoane din țară suferă de o tulburare de sănătate mintală, cifra urcând la peste jumătate dintre supraviețuitorii genocidului. La mai bine de trei decenii de la genocid, specialiștii în sănătate mintală rămân insuficienți. „Da, sărbătorim eliberarea care a oprit un genocid și sărbătorim transformarea remarcabilă a țării”, a spus ea. „Dar starea sănătății mintale arată că încă ne vindecăm ca națiune. Pentru mine, eliberarea nu s-a încheiat încă.”
Pentru guvern, Ziua Eliberării a ajuns să reprezinte mai mult decât victoria militară care a pus capăt genocidului. Oficialii o descriu tot mai mult ca pe un proiect național în desfășurare, menit să transforme Rwanda într-o țară cu venituri ridicate până în 2050.
În ciiva greutății acestei istorii, mulți tineri rwandezi spun că trag speranță din determinarea țării de a nu se întoarce niciodată la diviziunile care au alimentat genocidul. Pe măsură ce Rwanda continuă eforturile de reconciliere și eliberează treptat unii prizonieri condamnați pentru genocid, după programe de reabilitare și reconciliere, Kamikazi se așteaptă ca tatăl ei să se întoarcă acasă înainte de sfârșitul anului.
Pentru Kamikazi, eliberarea nu este nici o singură zi, nici un slogan politic. Este ceva cu care trăiește în fiecare zi. „Eliberarea este acel trecut trist și o speranță vie pentru un viitor luminos”, a declarat ea pentru Al Jazeera. „În ea, o văd pe mama care a îndurat un genocid, îl văd pe tata pe care l-am cunoscut ca prizonier, dar acum sper să-l văd om liber, și îmi văd magazinul, care îmi definește viața de azi.”
De ce este important:
Acest articol oferă o perspectivă profundă asupra modului în care tinerii din Rwanda, născuți după genocid, navighează între progresul economic și traumele nerezolvate. În timp ce țara este adesea lăudată pentru creșterea sa economică și stabilitate, vocile tinerei generații dezvăluie o realitate mai complexă: șomajul ridicat, sănătatea mintală precară și moștenirea grea a trecutului. Povestea Claudettei Kamikazi, a lui Christopher Teganya și a lui Sabrine Gatesi ilustrează că eliberarea nu este doar un eveniment istoric, ci un proces continuu, care implică atât vindecare personală, cât și colectivă. Înțelegerea acestor nuanțe este esențială pentru a evalua cu adevărat parcursul Rwandei și pentru a reflecta asupra lecțiilor pe care le poate oferi lumii în materie de reconciliere și dezvoltare post-conflict.
