Aniversarea de vineri este a treia comemorare a Nakba de la începutul războiului genocid al Israelului în Gaza, iar contextul actual este sumbru: peste două milioane de oameni din enclava asediată rămân strămutați și înghesuiți pe o fracțiune din teritoriul lor. La mai bine de șase luni de la un armistițiu din octombrie, populația Gaza este înghesuită în mai puțin de jumătate din fâșia de 40 de kilometri de-a lungul coastei mediteraneene, înconjurată de o zonă controlată de Israel care cuprinde restul teritoriului.
Nakba se referă la deposedarea și strămutarea sistematică a palestinienilor între 1947 și 1949, când grupări paramilitare sioniste au cucerit orașe și sate în ceea ce a devenit statul Israel. Istoricii estimează că aproximativ 750.000 de palestinieni – aproximativ o treime din populația de atunci – au fost forțați să-și părăsească casele, iar peste 400 de sate și cartiere urbane au fost depopulate sau distruse pentru a face loc noilor imigranți evrei. Sute de mii dintre cei expulzați și descendenții lor trăiesc acum în tabere de refugiați din Cisiordania ocupată, Gaza și în întreaga regiune, inclusiv în Iordania, Liban și Siria. Mulți păstrează încă chei, acte de proprietate și documente ale caselor din ceea ce este astăzi Israel, transmițându-le din generație în generație ca simboluri ale strămutării lor și ale unei viitoare întoarceri.
Refugiații palestinieni continuă să ceară dreptul de a se întoarce în orașele și satele din care ei sau rudele lor au fost forțați să plece. Acest „drept la întoarcere”, consacrat în Rezoluția 194 a Adunării Generale a ONU, rămâne una dintre problemele centrale nerezolvate în negocierile mult timp blocate dintre Israel și palestinieni. Pentru mulți palestinieni, războiul în curs din Gaza și strămutarea reînnoită în întreaga enclavă subliniază convingerea lor că Nakba nu este un eveniment istoric unic, ci un proces continuu de deposedare.
Comemorarea Nakba este un moment de reflecție profundă și de solidaritate. În taberele de refugiați din Cisiordania, Gaza și din diaspora, oamenii se adună pentru a asculta poveștile bătrânilor, a viziona documentare și a participa la marșuri simbolice. În Gaza, unde bombardamentele israeliene au ucis peste 35.000 de oameni și au distrus infrastructura vitală, comemorarea este marcată de doliu și furie. „Este ca și cum Nakba nu s-a terminat niciodată”, spune un locuitor din tabăra de refugiați Jabalia. „De fiecare dată când credem că am scăpat, vine un nou război și ne ia totul.”
Analiștii subliniază că Nakba nu este doar o amintire istorică, ci o realitate vie. Politica de colonizare a Israelului în Cisiordania, blocada asupra Gaza și legile discriminatorii împotriva cetățenilor palestinieni din Israel sunt văzute ca extensii ale aceleiași deposedări. „Ceea ce trăim astăzi în Gaza este o Nakba în miniatură”, afirmă un activist pentru drepturile omului. „Distrugerea sistematică a caselor, uciderea în masă și strămutarea forțată sunt aceleași tactici folosite în 1948.”
Dreptul la întoarcere rămâne un simbol puternic al identității palestiniene. Deși Israelul respinge categoric această cerere, considerând că ar pune în pericol caracterul evreiesc al statului, palestinienii insistă că este un drept inalienabil, recunoscut de dreptul internațional. „Cheile pe care le păstrăm nu sunt doar obiecte vechi”, spune o femeie în vârstă dintr-o tabără din Liban. „Ele sunt promisiunea că ne vom întoarce acasă.”
Comemorarea Nakba este, de asemenea, un apel la comunitatea internațională să acționeze. Organizațiile pentru drepturile omului cer sancțiuni împotriva Israelului pentru încălcarea dreptului internațional și pentru continuarea ocupației și a blocadei. „Nu putem vorbi despre pace fără a aborda rădăcinile conflictului”, spune un reprezentant al UNRWA. „Nakba este rana deschisă care împiedică reconcilierea.”
Pe măsură ce palestinienii marchează 78 de ani de la Nakba, ei reamintesc lumii că strămutarea și suferința nu s-au încheiat. În Gaza, unde oamenii trăiesc printre ruine, fără apă, hrană sau electricitate, Nakba este o realitate zilnică. În Cisiordania, unde coloniștii atacă satele palestiniene cu sprijinul armatei, Nakba continuă. În diaspora, unde milioane de refugiați așteaptă să se întoarcă, Nakba este o amintire vie.
De ce este important:
Comemorarea Nakba nu este doar un eveniment istoric, ci o reafirmare a luptei palestiniene pentru dreptate și autodeterminare. În contextul actual al războiului din Gaza și al escaladării violenței în Cisiordania, înțelegerea Nakba ca proces continuu de deposedare este esențială pentru a înțelege conflictul israeliano-palestinian. Fără recunoașterea acestei traume colective și fără respectarea dreptului la întoarcere, orice soluție de pace va fi incompletă. Articolul subliniază necesitatea ca comunitatea internațională să abordeze cauzele profunde ale conflictului și să sprijine drepturile fundamentale ale palestinienilor.
