De la startul din Barcelona, pe 4 iulie, opt rutieri au părăsit competiția. Dintre aceștia, francezul Clément Berthet (Groupama-FDJ United), olandezul Alex Molenaar (Caja Rural-Seguros RGA) și norvegianul Torstein Træen (Uno-X Mobility) – care a purtat pentru scurt timp tricoul galben – au fost diagnosticați cu comoție. Toți trei au avut un scenariu comun: au căzut, au terminat etapa, iar mai târziu, după investigații amănunțite, au fost retrași din cursă.
„Nu este niciodată satisfăcător pentru noi să vedem sportivi diagnosticați cu comoție după ce au reluat cursa”, a declarat Xavier Bigard, directorul medical al Uniunii Cicliste Internaționale (UCI), pentru agenția Reuters. UCI a introdus un protocol de comoție la începutul sezonului 2021, la un an după ce francezul Romain Bardet a parcurs aproape 90 de kilometri, deși suferise o comoție într-un accident la peste 60 km/h.
„Am făcut progrese mari”, a spus Bigard, care a început să lucreze la acest protocol după ce s-a alăturat UCI în 2018. Conform procedurii actuale, un ciclist care cade trebuie evaluat de prima persoană care ajunge la el – de obicei un mecanic din echipa sa. Dacă acea persoană detectează cel puțin două semne observabile de comoție – precum greață, durere de cap sau de gât, slăbiciune a membrelor, dezorientare sau dezechilibru – sportivul trebuie scos din cursă. Dacă nu, acesta poate continua, urmând să fie supus unei evaluări suplimentare din mașina medicală sau a echipei. Examenul presupune răspunsul la câteva întrebări simple despre contextul cursei, iar retragerea poate fi decisă ulterior. Acolo unde se suspectează o comoție, după etapă trebuie efectuat un examen mai complet, care durează aproximativ 10 minute.
„Protocolul de pe marginea drumului este mult mai scurt”, a explicat Mathieu Le Strat, directorul medical al Groupama-FDJ United. „Se desfășoară în căldura momentului, așa că este mult mai greu să faci o evaluare corectă. Ai un ciclist prins în cursă care vrea imediat să se urce din nou pe bicicletă, nu este ușor. Un protocol adecvat pentru comoție durează 10-15 minute și implică mai multe teste. Nu poți face asta pe marginea șoselei.”
Florence Pommerie, medicul-șef al Turului Franței din 2010, a subliniat cât de dificilă este diagnosticarea comoției. „Nu o poți vedea. Nu există un semn definitoriu unic, ci doar o combinație de indicatori.” Pommerie a adăugat că nu a văzut niciunul dintre cei trei cicliști în cauză să se întoarcă la mașina medicală după accidentele lor.
„Unele semne apar imediat, dar dispar după câteva ore, în timp ce altele apar mai târziu”, a spus Bigard, explicând de ce evaluarea de pe marginea drumului poate diferi de diagnosticul stabilit după etapă.
Toți cei intervievați au fost de acord că ciclismul a tratat această problemă mult mai serios în ultimii ani. „Există acum o conștientizare deplină”, a spus Pascal Chanteur, vicepreședintele sindicatului internațional al cicliștilor CPA.
Problema centrală rămâne, însă, urgența de a te întoarce pe bicicletă într-un sport în care fiecare secundă contează, mai ales pentru un rutier care luptă pentru clasamentul general într-o cursă de trei săptămâni. „Ne aflăm într-o situație departe de a fi perfectă și încercăm să o facem cât mai puțin imperfectă posibil”, a concluzionat Bigard, adăugând că educația rămâne „o adevărată provocare” în ciclismul de elită, un sport inevitabil condus de performanță.
De ce este important:
Acest articol evidențiază o problemă critică de siguranță în sportul profesionist: gestionarea comoțiilor cerebrale în condiții de competiție extremă. În timp ce UCI a făcut pași înainte, limitele controalelor rapide de pe marginea drumului arată că sportivii rămân expuși riscului de a continua cursa cu leziuni grave la cap. Pentru public, este o reamintire că, dincolo de spectacol și performanță, sănătatea sportivilor trebuie să fie prioritară. Pentru autoritățile sportive, este un semnal de alarmă că protocoalele trebuie îmbunătățite, poate prin introducerea unor evaluări obligatorii mai amănunțite imediat după orice căzătură, indiferent de presiunea competiției.
