Momentul ales este probabil controversat, având în vedere că SUA susțin că unul dintre obiectivele campaniei sale militare împotriva Iranului este de a împiedica această țară să dobândească capacitatea de a construi o armă nucleară. Criticii spun că permiterea Arabiei Saudite de a îmbogăți uraniu ar putea slăbi acest mesaj, chiar dacă programul este destinat utilizării civile, în timp ce alți comentatori se tem că creșterea nivelurilor de îmbogățire a uraniului ar putea fi folosită abuziv.
Arabia Saudită a căutat de mult timp un program nuclear civil ca parte a planurilor de diversificare a economiei și de reducere a dependenței de petrol. Negocierile privind cooperarea nucleară cu SUA s-au întins pe parcursul mai multor administrații. Sub fostul președinte Joe Biden, discuțiile au fost legate de un pachet mai amplu care includea recunoașterea Israelului de către Arabia Saudită, potrivit The Times. Aceste negocieri s-au blocat după războiul genocid al Israelului în Gaza, dar administrația Trump a reluat discuțiile, eliminând cerința de normalizare.
În timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman în SUA anul trecut, cele două țări au anunțat un cadru pentru cooperarea nucleară civilă, punând bazele a ceea ce au descris ca un parteneriat pe termen lung bazat pe standarde de neproliferare. Potrivit rapoartelor, acordul ar dura 30 de ani și ar permite companiilor americane, inclusiv Westinghouse, un gigant nuclear cu sediul în Pittsburgh, să ajute la dezvoltarea sectorului nuclear civil saudit. Una dintre cele mai semnificative prevederi ar permite Arabiei Saudite să urmărească îmbogățirea internă a uraniului în urma unui studiu comun SUA-Saudi Arabia.
Îmbogățirea uraniului nu este ilegală și este folosită pentru a produce combustibil pentru centralele nucleare. Cu toate acestea, aceeași tehnologie poate produce și uraniu înalt îmbogățit, potrivit pentru arme nucleare, dacă îmbogățirea continuă la niveluri mult mai ridicate. Arabia Saudită a declarat anterior că va căuta o armă nucleară dacă Iranul va dobândi vreodată una, deși Teheranul insistă că programul său nuclear este pașnic.
Se așteaptă ca acordul raportat să fie sub standardele acceptate de alți parteneri ai SUA. În 2009, Emiratele Arabe Unite au semnat un așa-numit „Acord 123” cu Washingtonul înainte de a deschide centrala nucleară Barakah, acceptând să nu îmbogățească uraniu și să nu reproceseze combustibilul nuclear uzat – un model pe care experții în neproliferare l-au descris adesea drept „standardul de aur”. Rapoartele sugerează că acordul saudit ar permite în schimb îmbogățirea și s-ar putea să nu necesite Protocolul Adițional al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), care oferă inspectorilor puteri mai largi de a verifica dacă materialul nuclear nu este deturnat în scopuri militare.
Michael Horowitz, analist geopolitic, a declarat că acordul saudit ar fi „foarte semnificativ” din mai multe motive. „SUA ar fi acceptat un acord care se situează sub standardul de aur și nu include Protocolul Adițional – ambele menite să asigure că un program civil nu se transformă într-unul militar”, a spus el. „Acesta nu este un detaliu: dacă Riadul ar fi vrut doar sprijin american pentru un program civil, ar fi făcut-o cu ani în urmă – cu binecuvântarea Washingtonului. Cu alte cuvinte, scopul este de a obține sprijinul SUA pentru un acord care nu exclude complet o cale către un program nuclear”, a adăugat el. „Asta nu înseamnă că nu există garanții. Dar garanțiile sunt pur bilaterale, iar asta înseamnă că vor depinde în totalitate” de starea relațiilor SUA-Saudi Arabia, a spus Horowitz.
Într-un raport transmis Congresului la începutul acestui an, administrația Trump a susținut că extinderea cooperării nucleare civile ar ajuta la menținerea conducerii SUA în industria nucleară globală, împiedicând în același timp concurenții strategici să câștige influență în regat. Administrația a mai susținut că cererea tot mai mare de electricitate a Arabiei Saudite face ca energia nucleară să fie o parte din ce în ce mai importantă a strategiei sale energetice pe termen lung, în ciuda resurselor sale vaste de petrol și a climei potrivite pentru energia solară.
Orice acord de cooperare nucleară civilă trebuie transmis Congresului, care are puterea de a revizui și bloca așa-numitele „acorduri 123”. Congresul ar avea nevoie de o majoritate de două treimi pentru a bloca acordul propus și a anula orice veto prezidențial. Se așteaptă ca propunerea să fie supusă unui control atent din partea legiuitorilor din ambele partide cu privire la garanțiile care guvernează îmbogățirea uraniului saudit. Unii membri ai Congresului și oficiali israelieni au spus că permiterea îmbogățirii ar putea lăsa deschisă o cale viitoare către o capacitate de arme nucleare saudite, chiar dacă programul începe în scopuri civile.
Andrea Stricker, director adjunct al Programului de Neproliferare al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, a îndemnat Congresul să „blocheze” acordul propus. „Dacă nu o face, sperăm că politica va fi inversată de o administrație ulterioară înainte de a se produce prea multe daune în ceea ce privește slăbirea garanțiilor, stabilirea de precedente negative pentru alte state și eșecul de a limita răspândirea îmbogățirii”, a spus Stricker.
De ce este important:
Acest acord nuclear dintre SUA și Arabia Saudită este crucial deoarece redefinește regulile jocului în neproliferarea nucleară la nivel global. Permițând unei țări din Orientul Mijlociu să îmbogățească uraniu, chiar și în scopuri civile, se creează un precedent periculos care ar putea fi invocat de alte state. În plus, într-o regiune deja tensionată, unde Iranul este acuzat că urmărește arme nucleare, această decizie riscă să declanșeze o cursă a înarmării. Pentru România, ca stat membru NATO și partener al SUA, este esențial să urmărim evoluțiile, deoarece orice destabilizare a Orientului Mijlociu are efecte asupra securității europene și a prețurilor energiei. De asemenea, subliniază importanța menținerii standardelor stricte de neproliferare și a rolului AIEA în supravegherea programelor nucleare civile.
