Hassan Akkad, în vârstă de aproape 40 de ani, fondator al campaniei „Give Us the Money That You Owe!” (Dă-ne banii pe care ni-i datorezi!), se afla în compania mai multor jurnaliști când cinci agenți în civil au intrat în local, i-au cerut telefonul mobil și l-au informat că este arestat. Potrivit unor martori citați de campania sa, reținerea a avut loc în jurul orei 21:45, ora locală.
Arestarea pare să fie direct legată de o plângere penală depusă de jurnalistul și prezentatorul sirian Mousa al-Omar, care a reclamat comentariile lui Akkad pe rețelele sociale. Al-Omar l-ar fi acuzat pe activist că l-a criticat public pentru presupusa nerespectare a unor promisiuni financiare făcute în cadrul unei campanii de donații pentru reconstrucția Siriei, după înlăturarea fostului președinte Bashar al-Assad. Potrivit declarațiilor, al-Omar s-ar fi angajat să doneze proiecte și bani în valoare totală de 700.000 de dolari, dar Akkad a sugerat că acestea nu au fost livrate integral.
Contactat de Al Jazeera, al-Omar a declarat că „a urmat calea legală în conformitate cu legea privind criminalitatea cibernetică” și că a fost „întristat” de cele întâmplate. El a afirmat că a instruit avocatul său să spună poliției că retrage plângerea împotriva activistului. Cu toate acestea, Akkad rămâne în custodia autorităților, iar procurorul public, judecătorul Hossam Khattab, a confirmat că acesta a fost reținut pe baza unui mandat de căutare, dar că dosarul a fost clasat. Nu este clar dacă există alte capete de acuzare împotriva lui.
Campania lui Akkad a subliniat că, după ce a fost citat la audieri pe 4 iunie, activistul și-a suspendat activitatea online legată de acest caz pentru „a permite anchetei și procesului legal să continue”. Ulterior, el a aflat că au fost depuse și alte plângeri împotriva sa, fără a i se dezvălui identitatea reclamanților.
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât Hassan Akkad nu este un activist oarecare. El a câștigat premii BAFTA și International Emmy pentru documentarul despre călătoria sa din Turcia în Europa, după ce a fugit de războiul civil sirian care a început în 2011. Pe atunci, fusese arestat de autoritățile Assad. După ani de exil în Regatul Unit, s-a întors în Siria când regimul a căzut, implicându-se activ în monitorizarea promisiunilor de donații pentru reconstrucție.
Reținerea sa ridică semne de întrebare serioase cu privire la procedurile legale urmate. Avocații săi au declarat că „nu a fost prezentată nicio bază legală pentru arestare la momentul reținerii” și că utilizarea unei legi privind criminalitatea cibernetică, adoptată în perioada regimului Assad, pare „incompatibilă cu angajamentele guvernului interimar de a extinde protecțiile pentru libertatea de exprimare”.
Syria se află într-o perioadă de tranziție fragilă după înlăturarea lui Assad. Noul guvern interimar a promis reforme și respectarea drepturilor omului, dar incidente ca acesta arată că vechile reflexe represive persistă. Libertatea presei și a exprimării rămâne un subiect extrem de sensibil, mai ales pentru activiștii care cer transparență și responsabilitate din partea noilor autorități.
Mousa al-Omar, jurnalist cunoscut, a declarat că a plătit tot ce a promis, dar afirmațiile sale nu au putut fi verificate independent. Akkad, prin campania sa, urmărea exact acest lucru: să tragă la răspundere persoanele publice care fac promisiuni financiare pentru reconstrucție. Ironia sorții face ca tocmai acest demers să-i aducă reținerea.
De ce este important:
Acest caz este un test crucial pentru angajamentele noului guvern sirian în materie de libertate de exprimare și stat de drept. Dacă un activist premiat internațional poate fi arestat pe baza unei plângeri pentru comentarii online, în pofida retragerii acesteia, atunci societatea civilă siriană are motive să se teamă că vechile practici de suprimare a disidenței nu au dispărut odată cu Assad. Totodată, incidentul subliniază fragilitatea echilibrului dintre nevoia de reconstrucție și respectarea drepturilor fundamentale, într-o țară marcată de ani de război și represiune. Monitorizarea acestui caz va arăta dacă Siria poate deveni cu adevărat un stat democratic sau dacă libertatea de exprimare rămâne doar o promisiune goală.
