Rubio a declarat că, în timp ce poporul cubanez suferă de penurie de combustibil și pene de curent din cauza subinvestițiilor cronice în infrastructură, liderii comuniști ai Cubei au deturnat resursele energetice pentru a-și umple propriile buzunare. El a denunțat familia Castro, ai cărei membri au condus Cuba timp de decenii, pentru că ar fi profitat de pe urma petrolului țării. „În timp ce cubanezii obișnuiți așteaptă săptămâni pentru a-și alimenta mașinile și suferă pene de curent neîncetate, familia Castro zboară cu un avion privat, guvernul aduce cu autobuze protestatari falși pentru cascadorii publicitare, iar regimul prioritizează menținerea curentului în hotelurile turistice de lux”, a spus Rubio.
El a adăugat că activele Union Cuba-Petroleo „au fost expropriate ilegal de la proprietari americani cu ani în urmă”, o referire la eforturile guvernului cubanez din 1960 de a naționaliza producția de petrol. Acea acțiune a fost, la rândul ei, o reacție la decizia Statelor Unite, sub președintele Dwight Eisenhower, de a întrerupe exporturile de petrol americane către Cuba.
De la începutul anului, Trump a condus o campanie pentru a restricționa combustibilul pe insulă, mai întâi prin întreruperea exporturilor de energie din partea aliatului regional Venezuela, apoi prin amenințarea cu tarife vamale împotriva oricărei țări care trimite petrol Cubei. Acest blocaj de facto al petrolului a fost însoțit de sancțiuni tot mai dure, care se adaugă embargoului comercial de decenii impus de SUA Cubei.
Insula depinde de importurile de petrol pentru a-și alimenta rețeaua electrică îmbătrânită, precum și pentru necesități zilnice, cum ar fi transportul maritim și cel rutier. Începând cu 2023, Agenția Internațională pentru Energie estimează că Cuba poate produce doar 40% din petrolul pe care îl folosește. În trecut, restul venea din străinătate, dar acest comerț s-a oprit aproape complet. Un singur tanc petrolier rusesc a ajuns în Cuba de la sfârșitul lunii ianuarie.
Sancțiunile de joi sunt de așteptat să agraveze criza energetică a Cubei. Ele nu numai că îngheață orice active ale Union Cuba-Petroleo din SUA, dar interzic și oricărei entități cu operațiuni în Statele Unite să facă afaceri cu această companie. Deși penele de curent nu sunt neobișnuite în Cuba, frecvența lor a crescut de la începutul blocajului petrolier, inclusiv două pene de curent la nivel național doar în luna martie.
Săptămâna aceasta, Volker Turk, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, a avertizat că aceste întreruperi au consecințe grave pentru cubanezii de rând. „Restricțiile de combustibil impuse de la începutul anului 2026 și înăsprirea recentă a sancțiunilor extrateritoriale, luate împreună, dăunează direct cubanezilor, în special celor mai vulnerabili”, a spus Turk într-o declarație. „Copiii mor pentru că medicii nu au acces la provizii medicale esențiale și medicamente. Acest lucru este inacceptabil.”
Administrația Trump, însă, a dat vina pe guvernul cubanez pentru aceste pene de curent. De asemenea, a sugerat că este dispusă să ia măsuri militare în Cuba pentru a forța o schimbare de regim. În martie, Trump și-a comparat intențiile pentru Cuba cu ofensiva militară din 3 ianuarie împotriva Venezuelei, care a culminat cu răpirea președintelui țării sud-americane, Nicolas Maduro. „Pe măsură ce realizăm o transformare istorică în Venezuela, așteptăm cu nerăbdare marea schimbare care va veni în curând și în Cuba”, a spus Trump. „Cuba este în ultimele sale momente de viață așa cum a fost. Va avea o viață nouă grozavă, dar este în ultimele sale momente de viață așa cum este.”
Nu este clar cât de departe vor merge Statele Unite pentru a declanșa schimbarea în Cuba. Oficiali din ambele părți au fost implicați în discuții în curs, în timp ce Cuba caută o ușurare a blocajului petrolier. În martie, The New York Times a relatat că administrația Trump a propus înlăturarea președintelui Miguel Diaz-Canel, primul lider non-Castro al țării din 1959. Oficialii cubanezi, însă, au respins public această idee.
Luna trecută, administrația Trump a depus, de asemenea, un rechizitoriu penal în SUA împotriva fostului președinte cubanez Raul Castro pentru doborârea unui avion activist în 1996. Diaz-Canel a denunțat acuzațiile, însă, ca pe un efort de a „justifica nebunia unei agresiuni militare”.
Criticii subliniază, de asemenea, acumularea de active militare americane în Marea Caraibelor ca un semnal că administrația Trump se pregătește să ia măsuri agresive împotriva Cubei. În mai, de exemplu, un portavion, USS Nimitz, a sosit în Caraibe. Doi lideri militari de rang înalt au vizitat, de asemenea, baza navală americană de la Guantanamo Bay, Cuba, în ultimele săptămâni. Luna trecută, a fost generalul Francis Donovan, liderul Comandamentului Sudic al SUA. Săptămâna aceasta, a fost secretarul Apărării, Pete Hegseth.
Miercuri, Hegseth a sugerat din nou posibilitatea unei acțiuni militare americane, avertizând Cuba să nu facă un „tip de decizie greșită” care „creează un tip de amenințare cu care Statele Unite ar putea fi nevoite să se confrunte”. Administrația Trump a susținut de mult timp că Cuba reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a SUA. În declarația de joi, Rubio a subliniat, de asemenea, că SUA vor continua să impună sancțiuni Cubei până când va avea loc o schimbare de guvern. „Președintele Trump își dorește un viitor nou pentru poporul cubanez, cu o mai mare libertate economică și politică și oportunități”, a scris el. „Până atunci, vom continua să vizăm capacitatea regimului comunist de a-și folosi comerțul cu energie pentru a-și promova agenda coruptă și a reprima violent poporul cubanez.”
De ce este important:
Această escaladare a sancțiunilor americane împotriva Cubei, vizând direct sectorul energetic, are implicații profunde nu doar pentru economia insulei, ci și pentru viața de zi cu zi a milioane de cubanezi. Prin tăierea accesului la petrol și prin amenințările cu acțiuni militare, administrația Trump încearcă să forțeze o schimbare de regim, dar consecințele umanitare sunt deja devastatoare: pene de curent masive, lipsa de medicamente și combustibil, și o criză economică acută. Această situație reamintește de efectele devastatoare ale embargoului american, care durează de peste șase decenii, și ridică întrebări serioase despre legalitatea și moralitatea unor astfel de măsuri unilaterale, mai ales când ele afectează în primul rând populația civilă, nu liderii politici.
