Greenspan a condus Fed timp de peste 18 ani, între 1987 și 2006, o perioadă marcată de o creștere economică susținută a Statelor Unite, dar și de crize care au culminat cu dezastrul financiar din 2008, la doi ani după ce părăsise banca centrală. Numit inițial de președintele Ronald Reagan în 1987, Greenspan a fost testat imediat: la doar două luni de la preluarea mandatului, piața de acțiuni a suferit cea mai gravă cădere dintr-o singură zi din istoria SUA, cu indicele Dow Jones Industrial Average prăbușindu-se cu peste 22%. Greenspan a reușit să calmeze piețele, asigurând Wall Street-ul că Fed va injecta lichidități cât era necesar pentru a restabili stabilitatea. Acțiunile și-au revenit, iar economia americană a scăpat nevătămată.
Pe parcursul mandatului său, Greenspan a fost venerat ca un maestru al politicii monetare. A supravegheat un boom economic de zece ani, început în martie 1991, după o recesiune, și a gestionat crize precum contagiunea financiară asiatică și rusă din 1997-1998, spargerea bulei dot-com-urilor în 2000 și turbulențele economice de după atacurile de la 11 septembrie 2001. „Sub conducerea sa, Rezerva Federală a realizat o perioadă susținută de stabilitate a prețurilor, care a sprijinit creșterea economică și a ajutat la ancorarea încrederii publicului în instituție”, a declarat Fed într-un comunicat.
Cu toate acestea, reputația lui Greenspan a fost grav afectată după încheierea mandatului, când prăbușirea pieței imobiliare din SUA a declanșat cea mai gravă recesiune de la Marea Depresiune. Criticii i-au reproșat politicile care au alimentat o serie de bule speculative și au pus bazele crizei financiare din 2007-2009. „Cred că divinizarea care a venit chiar înainte de criza financiară nu a fost niciodată meritată, iar critica vehementă de după plecarea sa nici ea nu a fost pe deplin justificată”, a declarat Stephen Oliner, fost oficial de rang înalt al Fed, pentru Reuters. Greenspan însuși a recunoscut ulterior că „a făcut o greșeală” atunci când a presupus că băncile americane, a căror stabilitate susține sistemul financiar și întreaga economie, se pot autoreglementa.
Indiferent de meritele sale, succesorii lui Greenspan au împins Fed într-o direcție nouă, adoptând instrumente de răspuns la crize financiare, cum ar fi dobânzile zero, și trecând de la comunicări opace la discursuri mai frecvente, o țintă de inflație stabilită și conferințe de presă regulate. După ce a părăsit postul, Greenspan a continuat să facă titluri de ziar. În memoriile sale din 2007, „The Age of Turbulence: Adventures in a New World”, a făcut declarații controversate despre războiul din Irak: „Sunt întristat că este incomod politic să recunoști ceea ce toată lumea știe: războiul din Irak este în mare parte despre petrol.”
Născut pe 6 martie 1926, în New York, Greenspan a fost singurul copil al lui Rose și Herbert Greenspan. Părinții săi au divorțat când era mic, iar el a fost crescut într-un apartament mic din cartierul Washington Heights, alături de mamă și bunici. Prima sa dragoste a fost muzica: a studiat clarinetul timp de doi ani la Juilliard School din New York și a cântat într-o trupă de swing ca saxofonist înainte de a se îndrepta spre economie la Universitatea New York. În tinerețe, a fost prieten și asociat al scriitoarei Ayn Rand, care susținea supremația piețelor libere și a profitului în cărți precum „Atlas Shrugged” și „The Fountainhead”.
Moartea lui Greenspan închide un capitol important din istoria economică americană. El a fost o figură care a polarizat: unii îl consideră arhitectul unei ere de prosperitate, alții, unul dintre factorii care au dus la cea mai gravă criză financiară din ultimele decenii. Cert este că influența sa asupra politicii monetare globale rămâne de necontestat. În timp ce Fed-ul de astăzi este mult mai transparent și mai proactiv în gestionarea crizelor, moștenirea lui Greenspan continuă să fie dezbătută de economiști și istorici.
De ce este important:
Moartea lui Alan Greenspan marchează sfârșitul unei ere în politica monetară globală. El a fost președintele Rezervei Federale într-o perioadă de transformări economice majore, iar deciziile sale au modelat nu doar economia americană, ci și piețele financiare internaționale. Deși controversat, Greenspan rămâne o figură centrală pentru înțelegerea crizelor financiare moderne și a rolului băncilor centrale. Analiza moștenirii sale oferă lecții valoroase despre echilibrul dintre reglementare și libertatea piețelor.
