„Semnele din el-Obeid sunt clare și fără echivoc: o nouă catastrofă a drepturilor omului se desfășoară în Sudan, de data aceasta în capitala statului strategic Kordofanul de Nord”, a declarat Turk. „Civilii sunt supuși unor condiții de asediu de 18 luni, loviți de atacuri necruțătoare cu drone, în timp ce Forțele Armate Sudaneze și Forțele de Sprijin Rapid se luptă pentru controlul zonelor din jurul orașului. Nu este un exercițiu. Este o alarmă roșie care trebuie să ajungă pe birourile șefilor de stat și de guvern din întreaga lume. Telefoanele lor ar trebui să sune non-stop în zilele și săptămânile următoare, cu idei despre cum să prevină crimele de atrocitate din el-Obeid și din alte locuri din Kordofan.”
Conflictul din Sudan a izbucnit în aprilie 2023 între armata sudaneză și paramilitarii din Forțele de Sprijin Rapid (RSF). Kordofanul – o regiune bogată în zăcăminte de petrol și care găzduiește cei mai puternici aliați paramilitari ai RSF – rămâne un câmp de luptă esențial. El-Obeid, capitala statului Kordofanul de Nord, se află pe o rută cheie care leagă zonele controlate de RSF din vestul regiunii Darfur de regiunile estice controlate de armată. Un oraș cu jumătate de milion de locuitori, care găzduiește aproape 100.000 de refugiați strămutați de războiul civil, el-Obeid s-a confruntat în ultimele săptămâni cu cele mai intense atacuri ale RSF de până acum.
După ce a spart un asediu prelungit în februarie anul trecut, armata s-a străduit să împiedice RSF să reimpună o blocadă prin atacuri cu drone asupra orașului și a principalei autostrăzi de ieșire. Atacurile recente au lovit centrala electrică principală și depozitele de combustibil, cufundând cartierele în întuneric și oprind pompele de apă, ceea ce a dus la o penurie critică de apă potabilă. Cel puțin 45 de persoane au fost ucise și alte 41 rănite în 15 atacuri cu drone în el-Obeid și zonele înconjurătoare între 6 și 28 iunie, potrivit Oficiului ONU pentru Drepturile Omului.
Țările europene care au cerut dezbaterea intenționează să prezinte un proiect de rezoluție Consiliului pentru Drepturile Omului, format din 47 de state. Aceasta este o mișcare rară, care subliniază gravitatea situației. În spatele cifrelor se află povești umane sfâșietoare: familii care dorm în adăposturi improvizate, copii care nu au acces la apă curată, spitale copleșite de răniți. Organizațiile umanitare avertizează că, fără o intervenție internațională imediată, el-Obeid ar putea deveni un nou capitol al tragediei sudaneze, similar cu ceea ce s-a întâmplat în Darfur.
Contextul regional este la fel de sumbru. Kordofanul este o regiune strategică nu doar pentru resursele sale petroliere, ci și pentru că reprezintă o punte între vestul și estul Sudanului. Controlul asupra el-Obeid este vital pentru ambele tabere. RSF, condusă de Mohamed Hamdan Dagalo (cunoscut ca Hemedti), încearcă să își consolideze poziția înainte de eventuale negocieri de pace, în timp ce armata, condusă de generalul Abdel Fattah al-Burhan, încearcă să păstreze controlul asupra rutelor de aprovizionare. În acest joc de putere, civilii sunt cei care plătesc prețul suprem.
Analiștii atrag atenția că asaltul asupra el-Obeid ar putea declanșa o criză umanitară de proporții, cu sute de mii de oameni prinși în capcană, fără acces la hrană, apă sau asistență medicală. Deja, organizațiile umanitare raportează că accesul în oraș este extrem de limitat, iar convoaiele cu ajutoare sunt blocate de lupte. „Este o cursă contra cronometru”, a declarat un oficial ONU sub acoperirea anonimatului. „Dacă nu acționăm acum, vom asista la o repetare a scenariului din Darfur, dar poate chiar mai grav.”
Reacția comunității internaționale a fost, până acum, timidă. Deși Consiliul pentru Drepturile Omului a organizat această dezbatere urgentă, nu există încă un plan concret de acțiune. Statele Unite și Uniunea Europeană au condamnat atacurile, dar nu au impus sancțiuni suplimentare împotriva RSF sau a armatei. Rusia și China, care au relații strânse cu ambele părți, au blocat anterior rezoluții mai dure la Consiliul de Securitate al ONU.
În acest context, apelul lui Volker Turk capătă o urgență aparte. „Lumea nu poate privi în altă parte”, a spus el. „Trebuie să transformăm această alarmă roșie într-o acțiune concretă. Fiecare zi de întârziere înseamnă mai multe vieți pierdute, mai multă suferință.”
De ce este important:
Situația din el-Obeid nu este doar o criză locală, ci un test pentru întreaga arhitectură internațională de protecție a drepturilor omului. Dacă comunitatea internațională nu reușește să prevină o nouă catastrofă în Sudan, se creează un precedent periculos: că atrocitățile pot fi comise fără consecințe. Mai mult, el-Obeid este un nod strategic; căderea lui în mâinile RSF ar putea schimba echilibrul de putere în războiul civil sudanez, prelungind conflictul și amplificând suferința a milioane de oameni. Este un semnal de alarmă care nu trebuie ignorat, iar liderii lumii au responsabilitatea morală și legală de a acționa.
