În ultimul deceniu, decesele legate de SIDA în rândul copiilor au scăzut cu aproape 70%, iar numărul adolescentelor care contractează HIV s-a înjumătățit. Douăzeci și două de țări, de la Brazilia la Bahamas, de la Cuba la Thailanda, au eliminat transmiterea verticală a HIV (de la mamă la nou-născut) sau sunt pe cale să o facă. Anul trecut, Maldivele a devenit prima țară din lume care a eliminat HIV, sifilisul și hepatita B ca amenințări pentru sănătatea publică – o bornă care părea de neimaginat cândva.
În 2025, tăierile bruște de finanțare au perturbat sistemele care au făcut posibil acest progres, în special în țările cu o povară mare a HIV, care depind de investiții susținute în programe HIV din Africa și părți ale Asiei, Americii Latine și Europei de Est. Eforturile de prevenire s-au blocat. Clinicile s-au confruntat cu lipsuri de medicamente esențiale. Lucrătorii din sănătate au fost concediați. Sisteme construite de-a lungul deceniilor au început să se destrame în câteva luni.
La Reuniunea la Nivel Înalt a Națiunilor Unite privind HIV/SIDA, liderii au avertizat că lumea se confruntă cu un „moment periculos”, răspunsul global la HIV pierzând teren. În spatele titlurilor și retoricii se află inegalități tot mai mari. În Africa de Vest și Centrală, acoperirea tratamentului pentru femeile însărcinate este prea scăzută. În Europa de Est și Asia Centrală, una dintre puținele regiuni unde infecțiile sunt în creștere, orice perturbare riscă să accelereze și mai mult epidemia. În America Latină și Caraibe, inegalitățile persistente continuă să lase comunitățile marginalizate, inclusiv tinerii, fără acces constant la prevenire și îngrijire.
În toate regiunile, copiii riscă să devină și mai invizibili. Chiar înainte de aceste perturbări, lumea era departe de țintă. Astăzi, peste 2,4 milioane de copii și adolescenți trăiesc cu HIV, dar doar aproximativ 55% primesc tratament salvator – mult mai puțin decât adulții. În fiecare zi, aproximativ 200 de copii mor încă din cauze legate de SIDA. Acestea nu sunt eșecuri izolate. Sunt un eșec global de a ajunge la cei mai expuși riscului.
O analiză dură a costurilor inacțiunii realizată de UNICEF și UNAIDS arată unde duce acest drum. Dacă acoperirea prevenirii și tratamentului HIV se reduce la jumătate, lumea ar putea vedea până la trei milioane de copii nou infectați cu HIV până în 2040 și 1,8 milioane de copii care mor din cauze legate de SIDA. Aceste rezultate nu sunt inevitabile. Sunt rezultatul alegerilor făcute acum.
Dar nu datele singure au mișcat lumea să acționeze împotriva HIV. Au fost oamenii. Mame care au cerut protecție pentru copiii lor. Tineri care au contestat stigmatul și tăcerea. Comunități care au construit sisteme de îngrijire acolo unde nu existau. Vocile lor au forțat guvernele și ONU să asculte, să finanțeze și să ofere servicii, și trebuie să o facă din nou.
Avem instrumentele, știința și experiența. Extinderea intervențiilor dovedite ar putea preveni peste jumătate de milion de decese. Noi descoperiri, cum ar fi lenacapavir, o opțiune de prevenire cu acțiune îndelungată, pot proteja adolescentele și femeile tinere cu doar două injecții pe an, ajutând la depășirea barierelor de acces, stigmat și aderență. Poate fi folosită și în siguranță de femeile însărcinate și care alăptează, protejând atât mamele, cât și bebelușii. Extinderea accesului la aceste inovații la nivel global ar putea transforma traiectoria epidemiei.
Soluțiile conduse de comunitate rămân esențiale. În Africa de Sud și Zimbabwe, programele de mame-mentor ajută femeile să rămână în tratament și asigură că copiii sunt testați și îngrijiți. În Tanzania, susținătorii tratamentului și lucrătorii comunitari din sănătate au mers din ușă în ușă pentru a identifica copiii care trăiesc cu HIV și care fuseseră omiși. Lecția este clară: progresul are loc atunci când serviciile ajung la oameni acolo unde sunt.
Succesul depinde și de modul în care sunt furnizate serviciile și de conducerea guvernamentală. Oman a devenit prima țară din Orientul Mijlociu care a eliminat transmiterea verticală a HIV. Au atins această bornă folosind date, oferind testare și screening de rutină pentru toate femeile însărcinate, tratament și sprijin la timp, în ciuda provocărilor precum stigmatul și perturbările COVID-19. Ceea ce funcționează este combinarea reformei politice cu îmbunătățiri consistente ale calității, o abordare pe care Kazahstanul o avansează prin standarde de prevenire, tratament și îngrijire HIV și un plan cuprinzător de acțiune HIV. Și în Ecuador, guvernul integrează serviciile HIV în serviciile de rutină pentru toate femeile însărcinate, prioritizând calea către eliminarea transmiterii verticale a HIV.
Testul este simplu. Vor fi copiii protejați de HIV? Vor primi mamele îngrijirea de care au nevoie? Vor putea adolescentele, fie în Kenya, Jamaica sau Fiji, să crească libere de umbra HIV? Am ajuns mai aproape ca niciodată de a pune capăt SIDA la copii. Dar progresul nu este garantat. Depinde de voința politică, de investiții susținute și de solidaritatea globală. Dacă lumea permite ca lacunele de finanțare să se lărgească și sistemele să slăbească, consecințele nu se vor limita la o singură regiune; se vor resimți la nivel global. Dacă, în schimb, acționăm acum asupra acestei noi declarații politice, putem proteja o generație și, în sfârșit, putem finaliza ceea ce lumea a început. Până la urmă, angajamentele noastre trebuie judecate după un singur criteriu: vieți salvate.
De ce este important:
Acest articol subliniază un moment critic în lupta globală împotriva HIV/SIDA. Deși am atins progrese remarcabile, tăierile de finanțare și lipsa de voință politică amenință să inverseze decenii de eforturi. Fără acțiune imediată, milioane de copii și adolescenți ar putea fi infectați sau ar putea muri. Este un apel la solidaritate globală și la responsabilitatea guvernelor de a proteja generațiile viitoare. Înțelegerea acestor riscuri și a soluțiilor disponibile este esențială pentru a menține SIDA pe agenda publică și pentru a salva vieți.
