Până la ora 9:00 GMT, când 45 din cele 136 de consilii își anunțaseră rezultatele, Partidul Laburist pierduse deja 258 de locuri, rămânând cu doar 253. Controlul asupra a zece consilii a fost menținut, dar opt au fost pierdute. În schimb, Reform UK a câștigat 382 de locuri în consiliile din Anglia, iar în Scoția și Țara Galilor ar putea deveni principala forță de opoziție față de Partidul Național Scoțian (SNP) și Plaid Cymru. Deși nu a obținut controlul total decât asupra a două consilii – Newcastle-under-Lyme și Havering –, progresul său în zonele tradițional laburiste din nordul Angliei și Midlands, cunoscute drept „Zidul Roșu”, este remarcabil. În localități precum Wigan, Bolton, Salford și Halton, laburiștii au pierdut locuri în fața candidaților Reformei. În Hartlepool, Tameside, Redditch și Tamworth, controlul laburist asupra consiliilor s-a prăbușit.
„Situația este la fel de proastă pe cât se aștepta oricine pentru Laburiști, sau chiar mai rea”, a declarat John Curtice, cel mai respectat sondajist din Marea Britanie, pentru Reuters. Nici fostul partid de guvernământ, Conservatorii, nu a scăpat nevătămat: a pierdut 158 de locuri, în mare parte în favoarea Reformei, rămânând cu 250. Cu toate acestea, a recâștigat controlul asupra Consiliului Westminster de la laburiști. Verzii au câștigat 27 de locuri (total 51), iar Liberal-Democrații 35 (total 241).
Aceste rezultate timpurii subliniază fragmentarea continuă a sistemului bipartit tradițional britanic, transformându-se într-o democrație multipartită. Analiștii consideră că este una dintre cele mai mari transformări ale politicii britanice din ultimul secol. Partidele odinioară dominante, Laburist și Conservator, pierd voturi masiv în favoarea Reformei și, la polul opus, a Verzilor, în timp ce partidele naționaliste sunt așteptate să câștige alegerile în parlamentele scoțian și galez.
Nigel Farage a declarat că rezultatele „depășesc cu mult” așteptările sale pentru Reformă și reprezintă „o schimbare istorică în politica britanică”. Un exemplu elocvent este Tameside, în Greater Manchester, unde laburiștii au pierdut controlul consiliului pentru prima dată în aproape 50 de ani, după ce Reforma a câștigat toate cele 14 locuri pe care le apărau. În Wigan, o fostă comunitate minieră controlată de laburiști de peste 50 de ani, partidul a pierdut toate cele 20 de locuri apărate în fața Reformei. În Salford, laburiștii au păstrat doar trei din cele 16 locuri. Rebecca Long-Bailey, deputată laburistă pentru Salford, a numit rezultatele „devastatoare pentru suflet”.
Deși guvernele aflate la putere se confruntă adesea cu dificultăți la alegerile de la jumătatea mandatului, sondajele prevăd că Laburiștii ar putea pierde cele mai multe locuri în consilii de la alegerile din 1995, când premierul conservator John Major a pierdut peste 2.000 de locuri, pe fondul scandalurilor de corupție. Deputații laburiști au sugerat că, dacă partidul se va descurca prost în Scoția, va pierde puterea în Țara Galilor și nu va reuși să păstreze multe dintre cele aproximativ 2.500 de locuri pe care le apără în Anglia, atunci Starmer va fi supus unei presiuni tot mai mari să demisioneze sau să stabilească un calendar pentru plecarea sa.
Starmer, fost avocat, a fost ales în 2024 cu una dintre cele mai mari majorități parlamentare din istoria modernă britanică, promițând stabilitate după ani de haos politic și 14 ani de guvernare conservatoare. Dar mandatul său a fost marcat de numeroase răsturnări de politică, o echipă de consilieri în continuă schimbare și numirea dezastruoasă a lui Peter Mandelson ca ambasador al Marii Britanii în Statele Unite. Mandelson a fost demis după nouă luni din cauza legăturilor sale cu infractorul sexual condamnat Jeffrey Epstein. Criticii spun că Starmer nu a făcut suficient pentru a contracara ascensiunea partidului de dreapta Reform UK, pe care un sondaj YouGov îl plasa în fruntea preferințelor alegătorilor anul trecut.
Starmer insistă că va conduce Partidul Laburist în următoarele alegeri, iar partidul nu a reușit niciodată să înlăture un prim-ministru în funcție în cei 125 de ani de istorie. Analiștii spun că este avantajat de faptul că doi posibili succesori – primarul Greater Manchester, Andy Burnham, și fostul viceprim-ministru, Angela Rayner – nu sunt încă în poziția de a lansa o candidatură, iar alți rivali potențiali par reticenți să acționeze împotriva sa deocamdată. Joi, ministrul Energiei, Ed Miliband, a negat un raport al ziarului The Times conform căruia l-ar fi sfătuit pe Starmer să ia în considerare stabilirea unui calendar pentru plecarea sa de la Downing Street.
Majoritatea rezultatelor – inclusiv cele din alegerile scoțiene și galeze – urmează să fie anunțate vineri după-amiază și seara. Rezultatul final nu va fi cunoscut probabil înainte de ora 18:00 GMT.
În timp ce Laburiștii se clatină, Verzii au căpătat avânt de când Zack Polanski a devenit lider în septembrie și a mutat partidul mai la stânga. Polanski, în vârstă de 43 de ani, se confruntă însă cu acuzații de antisemitism în cadrul partidului său din cauza poziției sale față de războiul genocidar al Israelului în Gaza. Dincolo de agenda ecologistă tradițională, Polanski a cerut taxe mai mari pentru bogați, controlul chiriilor, legalizarea drogurilor și retragerea sprijinului Marii Britanii pentru Israel. El s-a poziționat ca o alternativă progresistă la Partidul Laburist aflat la guvernare.
De ce este important:
Aceste alegeri locale marchează o schimbare seismică în peisajul politic britanic, cu prăbușirea sprijinului pentru partidele tradiționale și ascensiunea unor formațiuni populiste și ecologiste. Rezultatele pun sub semnul întrebării viitorul premierului Keir Starmer și al Partidului Laburist, care riscă să piardă controlul asupra unor bastioane istorice. În același timp, succesul Reformei UK și al Verzilor reflectă nemulțumirea profundă a alegătorilor față de politicile actuale și dorința de alternative radicale. Acest vot de sancțiune ar putea reconfigura alianțele politice și strategiile pentru alegerile generale din 2029, influențând direcția Marii Britanii în privința imigrației, economiei și politicii externe.
