În sâmbătă dimineața, la ora 7:00 (04:00 GMT), au deschis birourile de vot în Deir el-Balah, un oraș din centrul Gazei, marcând prima alegere municipală din zona beleaguerată în ultimele 20 de ani. Acest eveniment, descris de autoritățile palestiniene ca un „pilot”, are loc în contextul unui război devastator care a durat peste două ani, în care infrastructura Gazei a fost în mare parte distrusă, iar populația locuiește sub blocadă, în condiții de criză umanitară severă. Deși numărul de alegători eligibili este relativ mic – aproximativ 70.000 de persoane – semnificația politică și simbolică a acestui scrutin depășește de mult dimensiunea sa numerică.
Alegerile nu se limitează doar la Deir el-Balah. În Cisjordania ocupată, aproape 1,5 milioane de palestinieni înregistrați au fost chemați la urne pentru a alege consiliile locale care administrează servicii esențiale precum apă, căi de comunicare și electricitate. Aceste alegeri au loc într-un cadru politic extrem de restricționat, marcate de deziluzie adâncă față de Autoritatea Palestiniană (AP), accusată de corupție, stagnare și lipsa de alegeri naționale din 2006. Deși AP încearcă să proiecteze o imagine de reformă și legitimitate prin această inițiativă, mulți palestinieni consideră că aceste voturi sunt, în esență, un exercițiu formal, lipsit de impact real asupra vieții cotidiene sau asupra perspectivelor de pace și suveranitate.
Un aspect remarcabil este lipsa oficială a participării lui Hamas, factiona care controlează partea de sud a Gazei și care a câștigat alegerile parlamentare din 2006, înainte de a lua controlul asupra Gazei în 2007. Deși Hamas nu a prezentat liste oficiale de candidati pentru scrutinul din sâmbătă, sondajele realizate de Centrul Palestinian pentru Politică și Cercetare Sondajului indică că acesta rămâne cea mai populară factionă palestiniană, atât în Gaza, cât în Cisjordania. Acest contrast între popularitate și excluziune din procesul electoral subliniază tensiunile interne în societatea palestiniană și dificultatea de a construi o reprezentare politică inclusivă în condiții de fragmentare și ocupare.
Comisia Electorală Centrală palestiniană, bazată în Ramallah, a ales Deir el-Balah precíz pentru că este una dintre cele mai puține zone din Gaza care nu au fost total distruse de forțele israeliene. Totuși, organizarea scrutinului a fost fară de ușoară: comisia nu a putut efectua înregistrarea tradițională a alegătorilor, nu a putut trimite materiale esențiale precum hărtii de vot, cutii de vot sau chiar chiar de tăiat în Gaza, și nu a coordonat direct nici cu Israel, nici cu Hamas. După cum a declarat Fareed Taamallah, portavoc al comisiei, scopul principal al acestui pilot este „legarea politică a Cisjordaniei și Gazei într-un singur sistem” – un obiectiv ambitios, dat fiind separarea fizică, politică și administrativă dintre cele două teritorii de la 2007.
Deși participarea la alegeri locale a scăzut gradualmente în anii precedenti, conform datelor comisiei, tauxul de votare a rămas relativ alt în comparație cu standardele regionale, oscilând între 50 și 60 de procente. Acest lucru sugerează că, deși există skepticism și frustrare, o parte semnificativă a populației palestiniene văzând în vot un mijloc de a exprima dorința pentru schimbare, chiar și în condiții extrem de dificilе.
Contextul politic este totuși încărcat de tensiuni. Alegerile au loc în urma unui „cessez-foc” fragil, în timp ce forțele israeliene au parțial retras din unele părți ale Gazei, inclusiv din Deir el-Balah, dar Gaza se pregătește pentru o tranziție către o nouă structură de guvernare propusă în cadrul planului de 20 de puncte al președintelui SUA Donald Trump. Acest plan prevede crearea unui Consili al Pacei format din invițați internaționali și un comitet de palestinieni nealași, care ar funcționa sub egida acestuia. Totuși, progresul către etapele ulterioare – inclusiv dezarmarea lui Hamas, reconstrucția și transferul puterii – a stagnat, lăsând perspectiva unui acord durabil în nebunie.
În paralel, președintele palestinian Mahmud Abbas, acum de 90 de ani, a emis în ultimele timpuri unele decrete care au reformat sistemul electoral: se permite votarea pentru individui și nu doar pentru liste de partidă, a fost reduсă vârsta minimă pentru candidatură și au fost crescute cuotele pentru candidaturile femeiești. În ianuarie, un nou decret a impus candidatilor să accepte programul Organizării pentru eliberarea Palestiniei (OLP), care include recunoașterea lui Israel și renunţarea la lupta armată – măsuri care, în practică, marginalizează Hamas și alte factione care nu acceptă aceste condiții. În rezultat, în principalele orașe din Cisjordania, listele sunt dominată de Fatah – partidul lui Abbas – și de independenţi, unele cu legături cu alte factione, marcând prima oară în șase alegeri locale că nici o altă factionă nu a prezentat liste oficiale.
Această situatie reflectă o realitate dureroa: în Cisjordania, AP exercită o autonomie limitată, iar consiliile locale administrează servicii de bază, dar multă parte din teritoriul west-băncean – aproximativ 60% – este clasificată ca Zona C, restantă sub control israelian direct, în contradicție cu acordurile din Oslo din 1995, care prevedea transferul complet al administrației către AP. De asemenea, alegerile se desfășoară și în municipii ocupate de armata israeliană în urma invaziunii terestre din nordul Cisjordaniei din anul trecut, iar în multe orașe – inclusiv Ramallah și Nablus – nu se vor desfășura voturi din cauza lipsii unui număr suficient de candidati sau liste înregistrate.
În acest cadru, AP se confruntă cu o pierdere continuă de influență, amplificată de ani de lipsă în negociatii de pace cu Israel și de extinderea necontrolată a colonielor israeliene ilegale în Cisjordania ocupată. Pentru mulți palestinieni, aceste alegeri municipale apar ca un gest simbolic, chiar și hypocrit, în fața unei realități în care nu există suveranitate, nici perspectiva imediată a unui stat independent.
Totuși, figurile internaționale, precum Ramiz Alakbarov, conducător adjoint al procesului de pace pentru Mijlociul Orient al Națiunilor Unite, au salutat scrutinul ca „o oportunitate importantă pentru palestinieni să exercite drepturile lor democratice într-o perioadă excepțional de dificilă”. Această perspectivă subliniază tensiunea dintre valorile democratice prin care se justifică alegerile și limita lor reală în contextul ocupației, blocadei și fractiunii interne.
În concluzie, alegerile din sâmbătă nu sunt doar un exercițiu electoral – sunt un mirror al complexei crizei palestiniene: dorița pentru normalitate și participare civică, confruntată cu realitatea ocupației, dividerea internă, lipsa de suveranitate și epuizarea unei generații care nu a votat într-o alegere națională din 2006. Deși simbolice, aceste voturi reprezintă o încercare, totuși fragilă și imperfectă, de a menține via un fir de speranță în posibilitatea unei societăți palestiniene mai juste, mai participative și, în cele din urmă, libere.
Alegeri municipale în Gaza și Cisjordania: un pilot în timp de război și deziluzie
