Sununu, care a servit în Senat între 2003 și 2009, a învins fără mari emoții șapte contracandidați, inclusiv pe fostul senator din Massachusetts, Scott Brown. Victoria sa nu a fost o surpriză, având în vedere că a fost considerat favorit clar încă de la începutul campaniei. La petrecerea de victorie, Sununu nu s-a sfiit să atace direct: „Chris Pappas are trei calități principale: este ineficient, partizan și rupt de realitatea din New Hampshire”. Mesajul său a fost unul clar orientat către electoratul conservator, punând accent pe experiența sa anterioară și pe promisiunea de a aduce o voce independentă la Washington.
De partea cealaltă, Pappas, care reprezintă districtul 1 în Camera Reprezentanților din 2019, a reușit să-și asigure nominalizarea democrată, deși a fost presat în ultimele săptămâni de socialista democrată Karishma Manzur. Aceasta l-a criticat dur pe Pappas pentru relația sa cu Comitetul American pentru Afaceri Publice din Israel (AIPAC), încercând să atragă electoratul progresist nemulțumit de pozițiile moderate ale actualului congresman. Deși Manzur a redus din diferență în sondaje, nu a fost suficient pentru a produce surpriza. Pappas a folosit discursul de victorie pentru a-l lega pe Sununu de președintele Donald Trump, un pariu strategic într-un stat pe care Trump l-a pierdut în fața Kamalei Harris în 2024, cu o marjă de 2,78 puncte procentuale. „În timp ce familiile din New Hampshire se chinuie să ajungă la capăt de lună, John Sununu și-a aruncat soarta cu Donald Trump și susține politicile care servesc marile corporații și miliardarii, în timp ce fac viața mai grea pentru locuitorii statului Granit”, a declarat Pappas.
Ironia situației este că Trump l-a susținut oficial pe Sununu, deși acesta l-a numit „un perdant” în timpul cursei prezidențiale din 2024. Această relație tensionată ar putea deveni o armă cu două tăișuri: pe de o parte, sprijinul lui Trump mobilizează baza republicană, dar pe de altă parte, poate aliena alegătorii independenți dintr-un stat cunoscut pentru spiritul său independent și pentru tradiția sa de a alege republicanii la nivel local, dar democrații la nivel federal.
Alegerile primare din New Hampshire au adus însă și alte rezultate notabile. În cursa pentru districtul 1 al Camerei Reprezentanților, Stefany Shaheen, fiica senatoarei Jeanne Shaheen, a câștigat nominalizarea democrată într-o cursă strânsă împotriva fostului pușcaș marin Maura Sullivan. Shaheen va lupta pentru locul lăsat liber de Pappas, care candidează la Senat. În districtul 2, actuala congresmană democrată Maggie Goodlander a învins-o pe contestatara progresistă Paige Beauchemin și va candida pentru un al doilea mandat. De partea republicană, Anthony DiLorenzo a câștigat fără mari emoții în districtul 1, beneficiind de sprijinul explicit al lui Trump, în timp ce Lily Tang Williams a obținut nominalizarea în districtul 2, la a treia sa încercare, după ce a fost candidata GOP și în 2024.
Un alt rezultat important a venit din cursa pentru guvernator. Kelly Ayotte, fostă senatoră și fostă procuror generală a statului, a dominat alegerile primare republicane, învingându-i fără probleme pe cei doi contracandidați puțin cunoscuți. Ayotte, care a fost învinsă în 2016 de Maggie Hassan în cursa pentru Senat, încearcă acum să obțină un al doilea mandat de guvernator, un post pe care l-a câștigat în 2024. De partea democrată, Cinde Warmington a fost singura candidată și va fi adversara lui Ayotte în noiembrie. Această cursă este văzută ca un test important pentru capacitatea republicanilor de a-și menține pozițiile în New England, o regiune care a devenit tot mai democratică în ultimele decenii.
Republicanii văd în New Hampshire o oportunitate rară de a-și consolida prezența în New England, o zonă în care au pierdut teren constant. Victoria lui Ayotte la guvernatorat în 2024 a fost un semnal că statul nu este complet pierdut pentru GOP, iar o victorie a lui Sununu la Senat ar reprezenta o lovitură simbolică majoră. Democrații, însă, sunt hotărâți să păstreze acest loc și să folosească New Hampshire-ul ca pe un exemplu al faptului că pot câștiga chiar și în statele cu tradiție republicană la nivel local.
Între timp, atenția se mută deja către Rhode Island, unde alegătorii se pregătesc să meargă la urne miercuri. Cea mai urmărită cursă este cea pentru guvernator, unde actualul guvernator democrat Dan McKee se confruntă cu nemulțumirea alegătorilor și cu un nivel scăzut de aprobare a mandatului său. McKee este provocat de Helena Foulkes, care l-a contestat și în alegerile primare din 2022. Foulkes conduce în sondaje cu un avans de două cifre de luni de zile, ceea ce sugerează că McKee ar putea deveni unul dintre puținii guvernatori democrați care pierd nominalizarea partidului propriu. Rhode Island este un stat puternic democrat, pe care Kamala Harris l-a câștigat în 2024 cu un avans de 13,7 puncte procentuale, dar nemulțumirea față de actuala administrație locală ar putea produce o surpriză.
Aceste alegeri primare din New Hampshire și Rhode Island sunt doar începutul unui sezon electoral care se anunță extrem de tensionat. Controlul Senatului, echilibrul de putere la Washington și direcția pe care o va lua politica americană în următorii doi ani sunt toate în joc. Pentru democrați, fiecare loc contează, iar New Hampshire-ul este văzut ca unul dintre statele-cheie care le pot oferi șansa de a recuceri majoritatea. Pentru republicani, o victorie aici ar demonstra că pot concura și câștiga chiar și în cele mai dificile teritorii.
De ce este important:
Alegerile primare din New Hampshire nu sunt doar un exercițiu democratic local, ci un indicator crucial al echilibrului de putere la nivel național. Cursa dintre Sununu și Pappas pentru Senat ar putea decide cine controlează camera superioară a Congresului american, cu implicații directe asupra agendei legislative federale. În plus, rezultatele din acest stat oferă indicii valoroase despre starea de spirit a electoratului american cu șase luni înainte de alegerile de mijloc, despre influența persistentă a lui Donald Trump asupra Partidului Republican și despre capacitatea democraților de a-și apăra pozițiile în statele competitive. Pentru publicul românesc, aceste alegeri sunt relevante deoarece direcția politicii externe americane, inclusiv sprijinul pentru NATO și pentru securitatea europeană, este influențată direct de configurația politică de la Washington.
