Clacton-on-Sea, un orășel de coastă din Essex, în sud-estul Angliei, este locul care l-a propulsat pe Farage în Parlament acum doi ani. Acum, peste 70% dintre alegători sunt așteptați să-l susțină din nou la alegerile parțiale de joi, 13 august. Dar această victorie aproape sigură vine pe fondul unei crize mai profunde a partidului său. Reform UK, care părea să fie pe val, a început să piardă teren în sondaje, iar recentele alegeri parțiale din Makerfield, Gorton și Denton, precum și cursa pentru funcția de primar al Greater Manchester, au adus înfrângeri usturătoare.
Potrivit unui sondaj Ipsos publicat luni, Partidul Laburist este acum pe primul loc, cu 28% din intențiile de vot, urmat de Reform UK cu 25%, conservatorii cu 18% și Verzii cu 12%. Această schimbare bruscă a fost remarcată de profesorul John Curtice de la Universitatea Strathclyde, unul dintre cei mai respectați specialiști în alegeri din Marea Britanie. „Istoria nu ne oferă absolut nicio indicație despre cum se poate desfășura acest scenariu”, a declarat el pentru Al Jazeera. „Politica britanică nu a fost niciodată atât de fragmentată, așa că nu există precedent pentru ceea ce vedem acum.”
Curtice a subliniat că declinul Reform UK a început exact în momentul în care Farage și-a anunțat demisia din funcția de parlamentar pentru Clacton, pe 7 iulie, forțând astfel organizarea acestor alegeri parțiale. „Până în acel moment, partidul avea în medie 27% în sondaje. După aceea, a scăzut la aproximativ 24%”, a explicat el. Această corelație sugerează că popularitatea partidului este indisolubil legată de liderul său, iar orice mișcare greșită a acestuia are consecințe directe asupra sprijinului electoral.
Reform UK a apărut ca o forță politică exploatând nemulțumirile legate de imigrație și furia față de sistemul tradițional bipartit, dominat de conservatori și laburiști, care a condus la una dintre cele mai dramatice scăderi ale nivelului de trai din memoria recentă. Ascensiunea partidului părea aproape garantată, însă scandalurile financiare au început să erodeze această imagine. În aprilie, The Guardian a relatat despre un presupus cadou personal de cinci milioane de lire sterline (6,7 milioane de dolari) oferit lui Farage de Christopher Harborne, un miliardar din domeniul criptomonedelor și donator de lungă durată al Reform UK. Această dezvăluire a atras atenția asupra finanțării partidului, iar controversele anterioare legate de donații au revenit în prim-plan, inclusiv acuzațiile privind fondurile legate de campania eșuată a lui Robert Jenrick pentru conducerea Partidului Conservator în 2024, unde s-au ridicat întrebări dacă banii proveneau dintr-o sursă externă nepermisă.
La acestea s-a adăugat și reexaminarea rolului lui George Cottrell, supranumit „George cel șic”, un infractor condamnat și asociat de lungă durată al lui Farage, care are legături și cu compania lui Richard Tice, liderul adjunct al Reform UK, Britain Means Business. Farage a respins întrebările legate de cadoul de cinci milioane de lire ca fiind o „calomnie a establishment-ului” și a demisionat din funcția de parlamentar, declarând că se supune judecății propriilor alegători. Cu toate acestea, autoritățile parlamentare și comitetele au examinat probleme legate de transparență, divulgare și aplicarea regulilor de finanțare politică, iar poliția a evaluat acuzații privind posibile încălcări ale legii electorale.
Reform UK neagă orice abatere și prezintă investigațiile ca parte a unei încercări mai ample de a submina partidul. Oponenții lor susțin însă că aceste scrutinuri ridică întrebări fundamentale despre structurile de finanțare și responsabilitatea unei mișcări care încearcă să remodeleze politica britanică. Sam Power, expert în finanțare politică și reglementare electorală la Universitatea din Bristol, a explicat pentru Al Jazeera că „pariul electoral al Reform UK a fost, în esență, în limbajul lor, că mai multă afacere și un mod mai pragmatic de a face politică ar fi bune pentru Marea Britanie”. Printre susținătorii publici ai partidului se numără figuri extrem de bogate precum Harborne, Ben Delo, co-fondator al bursei de criptomonede BitMEX, și omul de afaceri libanez-nigerian Bassim Haidar.
„Pariul lor a fost că publicul îi pasă mai mult de rezultate decât de metode”, a adăugat Power. „Că oamenii vor livrare și nu sunt prea preocupați de modul în care se face.” Dar istoria recentă arată contrariul. Furia publică față de petrecerile lui Boris Johnson în timpul pandemiei a dus la demiterea sa pentru o chestiune relativ minoră, iar fostul lider laburist Keir Starmer a fost afectat de acuzații că ar fi acceptat costume și cadouri gratuite de la donatori. „Publicul chiar își pasă. Aceste lucruri sunt importante pentru ei”, a subliniat Power. „Am văzut acest lucru direct când Reform UK a subperformat în alegerile parțiale din Makerfield, la scurt timp după dezvăluirile despre Harborne.”
Analiștii susțin că ascensiunea Reform UK și conștientizarea tot mai mare că ar putea forma următorul guvern au dus la același nivel de scrutin la care sunt supuse partidele tradiționale. „Succesul la această scară schimbă conversația politică și schimbă cu adevărat tipul de examinare la care ești supus”, a declarat profesorul Rob Ford de la Universitatea din Manchester. „Era inevitabil ca climatul să se răcească pentru ei.” Spre deosebire de Reform, laburiștii și conservatorii „știu mai bine decât să lase orice sfori atârnând de care jurnaliștii să poată trage. Reform a crezut că sunt cumva imuni la asta.”
Ford a adăugat că Farage deține singur cheile succesului Reform UK, în comparație cu ceilalți membri ai partidului. „Restul echipei sunt, pur și simplu, mâna a doua”, a spus el. „Nu pot face știri în modul în care o face Farage. E corect să spunem că el este un talent politic generațional. Ceilalți, pur și simplu, nu sunt.”
În timp ce Farage se pregătește să-și sărbătorească victoria în Clacton, principalul său adversar nu este un politician tradițional, ci candidatul satiric Count Binface, a cărui campanie a devenit un spectacol suprarealist. În spatele acestei farsuri, însă, se află întrebări serioase despre viitorul politicii britanice. Poate un partid populist, condus de un lider carismatic dar controversat, să depășească scandalurile și să câștige încrederea națiunii? Sau această victorie locală va fi doar un cântec de lebădă pentru ambițiile naționale ale lui Farage? Răspunsul, așa cum sugerează Curtice, rămâne învăluit în incertitudine, iar singura certitudine este că politica britanică a intrat într-o eră fără precedent, în care vechile reguli nu mai funcționează.
De ce este important:
Această analiză arată că ascensiunea populismului în Marea Britanie, personificată de Nigel Farage, nu este deloc o certitudine. Scandalurile financiare și lipsa de transparență pot eroda rapid sprijinul public, chiar și pentru un lider cu un carism excepțional. De asemenea, subliniază fragilitatea sistemului politic britanic, unde partidele tradiționale pierd teren, dar noile formațiuni nu reușesc să ofere o alternativă credibilă. Pentru cititorii români, această situație oferă o lecție despre importanța responsabilității și a integrității în politică, mai ales într-o perioadă în care populismul câștigă tot mai mult teren în Europa. Este un semnal de alarmă că succesul electoral nu poate fi construit doar pe nemulțumiri, ci necesită și soluții viabile și o finanțare curată.
