Interviul realizat de NPR cu Johana Tablada de la Torre, adjuncta șefului misiunii diplomatice cubaneze în Mexic (deținând rang de ambasador în ministerul de externe), dezvăluie o poziție fermă a regimului de la Havana. În contextul în care Cuba se confruntă cu pene de curent care durează zile întregi, cu lipsuri acute de alimente, medicamente și combustibil, Tablada de la Torre afirmă că SUA este singura vinovată pentru această suferință.
„Când Statele Unite spun că vor ca Cuba să-și deschidă economia, nu spun adevărul. Când spun că le pasă de drepturile omului în Cuba, mint cu nerușinare – cu nerușinare, pentru că Statele Unite sunt singurele responsabile pentru deteriorarea situației, pentru situația tristă pe care o trăim în spitale. Noi am construit unul dintre cele mai bune sisteme de îngrijire din lume. Când trebuie să vedem neonatologi folosindu-și mâinile pentru a menține un copil în viață pentru că nu există electricitate, nimeni nu va spune că socialismul nu funcționează”, a declarat diplomația.
Reporterul Eyder Peralta i-a amintit că, atunci când a fost în Cuba, a auzit cubanezi care dau vina pe propriul guvern. „Sunt furioși și vor schimbare. Și simt că de fiecare dată când aud un oficial cubanez vorbind și dând vina pe Statele Unite pentru tot, nu aud nicio auto-reflecție. Și au trecut 70 de ani”, a spus Peralta.
Tablada de la Torre a replicat: „Poate că nu auziți suficiente discuții interne în Cuba. De fiecare dată când văd dezbateri în Consiliul de Miniștri al Cubei, îl văd pe președinte vorbind despre propriile noastre insuficiențe. Nu este corect – într-un moment de presiune maximă – să dai vina pe victimă. Dacă suntem o familie și un tip mare din afară ne închide oxigenul, ne taie pompele de apă, ne taie electricitatea, nu cred că acesta este momentul să spui: „Ai fi putut să faci mai bine?”
Luna aceasta, Departamentul de Stat al SUA a trimis o echipă la Havana pentru discuții la nivel înalt. Tablada de la Torre, una dintre cele mai experimentate negociatoare cubaneze cu SUA, a spus că atunci când se vorbește de bună-credință, se întâmplă lucruri bune. „În același timp, trasăm și o linie. Nu suntem pregătiți să punem pe masa negocierilor cine este președintele Cubei sau ce sistem economic va avea Cuba. Aceste decizii aparțin în mod legitim poporului cubanez”, a subliniat ea.
Administrația Trump, însă, a cerut schimbări fundamentale în sistemul politic și economic cubanez. Reporterul a întrebat dacă, având în vedere că aceste subiecte sunt excluse de la negocieri, un acord diplomatic pare puțin probabil. „Mai ales după Iran, după ce s-a întâmplat în Venezuela, o intervenție militară – o intervenție militară americană – pare foarte posibilă. Nu pare departe de realitate”, a spus Peralta.
„Probabil”, a răspuns Tablada de la Torre. „Știu.”
„Este Cuba pregătită?” a întrebat reporterul.
„Dacă ei iau decizia iresponsabilă, inumană, nejustificată de a ataca o națiune mică care nu a luat nicio decizie care să facă rău vreunui american sau cubano-american, suntem pregătiți. Suntem pregătiți pentru ei”, a afirmat diplomatul.
Ambasadorul a spus că speră ca lucrurile să nu ajungă acolo.
Contextul acestor declarații este marcat de tensiuni crescânde. De la preluarea mandatului, președintele Trump a declarat Cuba o amenințare la adresa securității naționale, parțial din cauza legăturilor sale cu adversarii SUA. Sancțiunile au fost înăsprite, iar de la începutul anului a fost instituit un embargo de facto asupra petrolului. Aceasta a agravat criza energetică și economică a insulei, ducând la proteste și la o emigrație masivă.
Analiștii subliniază că poziția Cubei este una de supraviețuire, dar și de orgoliu național. Deși recunoaște propriile greșeli în discursul intern, oficialii de la Havana consideră că presiunea externă este atât de mare încât orice auto-critică ar fi interpretată ca o slăbiciune. În același timp, SUA pare să mizeze pe o strategie de sufocare economică pentru a forța o schimbare de regim, similară cu cea aplicată Venezuelei.
În plan diplomatic, rămâne de văzut dacă negocierile de la Havana vor duce la o detensionare sau la o escaladare. Cuba a demonstrat în trecut o capacitate remarcabilă de rezistență, dar actuala criză este cea mai gravă din ultimele decenii. Populația suferă, iar guvernul caută să canalizeze nemulțumirea către un inamic extern.
De ce este important:
Acest articol evidențiază un moment critic în relațiile dintre SUA și Cuba, unde retorica belicoasă și sancțiunile economice se întâlnesc cu o rezistență fermă din partea regimului de la Havana. Înțelegerea poziției Cubei – care refuză să negocieze schimbări fundamentale de sistem – este esențială pentru a anticipa evoluțiile viitoare. Dacă diplomația eșuează, riscul unei confruntări militare, deși pare îndepărtat, nu poate fi exclus complet, mai ales în contextul precedentelor din Iran și Venezuela. De asemenea, articolul arată cum criza umanitară din Cuba este folosită ca instrument de propagandă de ambele părți, iar populația civilă rămâne cea mai afectată. Pentru cititorii români, această situație oferă o lecție despre cum sancțiunile economice pot deveni o armă geopolitică și despre limitele diplomației atunci când ambele tabere refuză să facă concesii reale.
