Finala a fost un adevărat thriller. El-Sherbini, în vârstă de 31 de ani, a început în forță, câștigând primul set fără mari emoții, în timp ce Orfi părea să caute ritmul. Dar adolescenta nu s-a lăsat intimidată. A revenit spectaculos, câștigând următoarele două seturi și arătând o maturitate ieșită din comun pentru vârsta ei. Campioana cu opt titluri mondiale, El-Sherbini, a găsit resurse să egaleze în setul al patrulea, dominând-o pe tânăra adversară. Așa s-a ajuns la setul decisiv, unul dintre cele mai tensionate din istoria recentă a squash-ului. Punct după punct, tie-break după tie-break, publicul a trăit fiecare minge ca pe o finală în sine. În cele din urmă, un backhand puternic al Orfi, pe care El-Sherbini nu l-a putut returna, a decis soarta meciului. Orfi a căzut în genunchi, copleșită de emoție, în timp ce sala izbucnea în urale.
„Nu am cuvinte”, a spus Orfi după ce și-a adjudecat al 12-lea titlu PSA din carieră. „Am muncit atât de mult pentru a ajunge aici și am avut atât de multe înfrângeri grele în acest sezon. Să câștig acum, acasă, în fața familiei și a prietenilor, este ceva de vis.” Victoria ei este cu atât mai remarcabilă cu cât a venit după o semifinală infernală împotriva numărului unu mondial, Hania El-Hammamy. Orfi a pierdut primul set la 10-12, dar a revenit și a câștigat următoarele trei (11-7, 11-8, 11-9), demonstrând o forță mentală ieșită din comun. „Știam că va fi presiune pe amândouă – Hania fiind numărul unu mondial, iar Nour fiind la un titlu distanță de a bate recordul [celor mai multe titluri mondiale]”, a explicat Orfi. „Dar am încercat să mă concentrez doar pe jocul meu și să nu mă gândesc la ce se întâmplă în jur.”
Finala feminină a fost a opta cea mai lungă partidă feminină din toate timpurile și a doua ca durată dintre finalele Campionatelor Mondiale feminine PSA, după maratonul de 118 de minute dintre Rhonda Thorne și Vicki Hoffman din 1981. Orfi a negat-o pe El-Sherbini de al nouălea titlu mondial, primul câștigat la doar 20 de ani. Pentru El-Sherbini, aceasta a fost o înfrângere dureroasă, dar care nu face decât să sublinieze cât de mult s-a schimbat ierarhia în squash-ul feminin. Dominată ani de zile de jucătoare precum Nicol David, apoi de El-Sherbini și El-Hammamy, scena feminină are acum o nouă stea, una care abia a intrat în majorat.
Dar nu doar fetele au strălucit la Giza. La masculin, campionul en-titre, Mostafa Asal, și-a apărat cu succes coroana, învingându-l în finală pe Youssef Ibrahim, cap de serie numărul 7, cu scorul de 11-4, 11-1, 12-10, într-un meci care a durat doar 57 de minute. Ibrahim, care a ajuns pentru prima dată într-o finală mondială după ce i-a eliminat pe Paul Coll (cap de serie nr. 2) și pe fostul campion mondial Karim Abdel Gawad, nu a putut face față forței și preciziei lui Asal. „Este senzațional să câștigi campionatul mondial în fața familiei și a prietenilor”, a spus Asal, în vârstă de 25 de ani. „Îi mulțumesc lui Youssef Ibrahim. Faptul că a jucat aici cu accidentarea la umăr este supraomenesc. Este un prieten bun, am crescut împreună. A fost greu, am devenit tensionat în setul al treilea. Presiunea a fost uriașă. Nu este niciodată ușor să joci în Egipt și să aperi un titlu mondial. Este o presiune imensă să joci în fața tuturor.”
Victoria lui Asal confirmă dominația Egiptului în squash-ul mondial. Atât la feminin, cât și la masculin, jucătorii egipteni sunt în fruntea clasamentelor, iar acest campionat mondial a fost o demonstrație de forță: finalele au fost 100% egiptene, iar în top 10 mondial, jumătate dintre jucătoare și jucători sunt din Egipt. Orfi, Asal, El-Sherbini, El-Hammamy, Ibrahim – toți sunt produsul unui sistem de pregătire care a transformat Egiptul într-o adevărată fabrică de campioni. „Squash-ul egiptean este într-un moment de aur”, spune un analist sportiv local. „Avem cea mai tânără campioană mondială din istorie, avem un campion masculin care domină, avem o întreagă generație de jucători talentați. Este o combinație de tradiție, muncă asiduă și sprijin financiar care dă roade.”
Pentru Orfi, drumul spre glorie abia începe. Ea este acum a treia jucătoare din istoria squash-ului care câștigă titlul mondial înainte de 19 ani, după legendara Nicol David (care a câștigat la 19 ani și 4 luni) și după Sarah Fitz-Gerald (care a câștigat la 18 ani și 11 luni). Dar Orfi le-a depășit pe amândouă, fiind cea mai tânără dintre toate. „Nu mă gândesc la recorduri”, spune ea, zâmbind. „Vreau doar să mă bucur de acest moment și să continui să muncesc. Știu că va fi și mai greu de acum înainte, pentru că toată lumea va vrea să mă bată. Dar sunt pregătită.”
De ce este important:
Victoria A minei Orfi nu este doar o performanță sportivă remarcabilă, ci și un simbol al schimbării generaționale în squash. Ea demonstrează că talentul, munca și determinarea pot învinge experiența și consacrarea. Orfi aduce un suflu nou într-un sport care, deși dominat de Egipt, avea nevoie de o nouă față care să inspire tinerele jucătoare din întreaga lume. În plus, succesul ei, alături de cel al lui Mostafa Asal, confirmă că Egiptul este epicentrul squash-ului mondial, iar această dominație pare să continue pentru mulți ani de acum înainte. Pentru publicul larg, această finală a fost o lecție de curaj și perseverență, o poveste care arată că vârsta este doar un număr atunci când ai visuri mari și muncești pentru ele.
