Conform Amnesty, RSF a ucis, rănit, bătut, torturat și reținut ilegal sute de mii de oameni. „Crimele RSF includ omoruri, transfer forțat, încarcerare, tortură, viol, sclavie sexuală, alte forme de violență sexuală, înrobire, exterminare și persecuție”, se arată în raport. Copiii au fost deosebit de vulnerabili: sute de mii au fost strămutați, mulți dintre ei riscând moartea sau rănirea în timpul atacurilor sau al fugii. Nenumărați au rămas orfani. Persoanele cu dizabilități și vârstnicii s-au confruntat cu riscuri acute, inclusiv atacuri țintite, abandon și excluderea de la asistența esențială.
Raportul subliniază că RSF a atacat în mod repetat satele și orașele din jurul El-Fasher-ului unde locuia predominant etnia Zaghawa. Aceste atacuri au fost sistematice și coordonate, având ca scop eliminarea fizică a acestei comunități și alungarea ei din regiune. „Este o campanie de epurare etnică”, a declarat un purtător de cuvânt al Amnesty.
Contextul războiului civil
Sudanul este sfâșiat din aprilie 2023 de un război brutal între armata națională (SAF) și RSF. Conflictul a ucis zeci de mii de oameni și a strămutat aproape 14 milioane, potrivit ONU. Ambele părți au fost acuzate de atrocități, dar RSF este considerată principala forță destabilizatoare în Darfur. O misiune independentă de constatare a faptelor a ONU a concluzionat în februarie 2025 că asaltul asupra El-Fasher-ului „poartă amprentele genocidului”.
Pentru raport, Amnesty a intervievat 246 de persoane, inclusiv 208 supraviețuitori – 169 de adulți și 39 de copii – care au fost martori sau au suferit abuzuri legate de conflict. După ofensiva finală a RSF asupra El-Fasher-ului, din 26 octombrie 2025, organizația a constatat că sute de civili au fost „executați, iar mulți alții au fost torturați sau reținuți”. O femeie în vârstă de 58 de ani, supraviețuitoare, a declarat că a văzut aproape 1.000 de cadavre, inclusiv copii.
Asediul a durat din mai 2024 până în octombrie 2025, timp în care RSF a restricționat alimentele și ajutorul umanitar, în timp ce bombarda orașul aproape zilnic. Asediul a contribuit la foamete, forțând locuitorii să mănânce ambaz, un subprodus al uleiului de arahide folosit în mod normal ca hrană pentru animale.
Agnes Callamard, secretarul general al Amnesty International, a calificat situația drept „un război împotriva civililor”. „Lumea a fost avertizată cu privire la ororile cu care s-au confruntat civilii din El-Fasher în timp ce RSF asedia orașul. Este o pată pe conștiința umanității”, a spus Callamard. Ea a cerut o încetare imediată a focului la nivel național și desfășurarea unei forțe internaționale independente și bine finanțate în Sudan pentru a proteja civilii împotriva crimelor comise de toate părțile implicate în conflict. „Fără o acțiune urgentă din partea comunității internaționale, atacurile asupra civililor – și imensa suferință și traumă care le sunt provocate copiilor – vor continua nestingherite”, a avertizat ea.
Analiză: De ce este acest raport crucial?
Raportul Amnesty vine într-un moment în care atenția internațională este fragmentată între multiple crize globale. Sudanul, deși se confruntă cu una dintre cele mai grave catastrofe umanitare ale secolului, rămâne subreflectat în mass-media occidentală. Acuzațiile de epurare etnică și crime împotriva umanității nu sunt noi în Darfur – regiunea a fost deja martora unui genocid la începutul anilor 2000, când milițiile Janjaweed, precursoarele RSF, au ucis sute de mii de oameni. Ceea ce face acest raport deosebit de grav este documentarea meticuloasă a unui model sistematic de violență care vizează o anumită comunitate etnică, Zaghawa, ceea ce întrunește definiția juridică a epurării etnice.
Mai mult, raportul subliniază eșecul comunității internaționale de a preveni sau opri aceste atrocități. Deși ONU a emis avertismente și a trimis misiuni de constatare, nu s-a luat nicio măsură concretă pentru a proteja civilii. Forțele de menținere a păcii sunt absente, iar sancțiunile împotriva RSF au fost insuficiente. Această lipsă de acțiune ridică întrebări incomode despre ipocrizia globală: de ce Ucraina primește sprijin masiv, în timp ce Sudanul este lăsat să sângereze?
Un alt aspect important este impactul asupra copiilor. Raportul arată că sute de mii de copii au fost strămutați, mulți dintre ei de mai multe ori, și că au fost martori la violențe extreme. Trauma psihologică va afecta generații întregi. De asemenea, foametea indusă de asediu a ucis deja mii de oameni, iar blocarea ajutorului umanitar este o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar.
În concluzie, raportul Amnesty nu este doar o acuzație, ci și un apel disperat la acțiune. Fără o intervenție internațională decisivă, Sudanul riscă să devină o altă Somalie sau Sirie – o criză uitată, unde crimele împotriva umanității sunt comise în tăcere.
De ce este important:
Acest raport este crucial deoarece documentează oficial crime împotriva umanității și epurare etnică într-o regiune deja marcată de genocid. El scoate la lumină suferința civililor din El-Fasher, în special a copiilor și a persoanelor vulnerabile, și subliniază eșecul comunității internaționale de a interveni. În plus, raportul oferă dovezi solide care ar putea fi folosite în viitoare procese penale internaționale. Fără o conștientizare globală și fără presiune asupra părților implicate, astfel de atrocități vor continua să se repete. Este un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat.
