Echipa lui Thomas Tuchel a suferit un regres după victoria promițătoare din deschidere, 4-2 cu Croația. Deși au dominat posesia și au avut 19 șuturi la poartă față de doar două ale ghanezilor, englezii au părut rareori în pericol să înscrie. Cel mai aproape de gol a fost Nico O’Reilly, care a lovit bara cu o lovitură de cap târzie, dar prestația a ridicat semne de întrebare privind șansele lor de a câștiga turneul.
În condiții de umezeală și răcoare, Anglia a livrat o evoluție greoaie, care a amintit de prestațiile șovăieloase de la Euro 2024. Totuși, consecințele nu sunt dramatice: englezii sunt mai aproape de ultimii 32. Tot ce trebuie să facă este să negocieze cu succes ultimul meci din grupă, împotriva Panamei, pe MetLife Stadium, sâmbătă, pentru a-și îndrepta atenția spre fazele eliminatorii.
Anglia nu a pierdut niciodată în fața unei echipe africane la Cupa Mondială, iar acest record a fost rareori amenințat. Ghana, clasată pe locul 73 în lume – cu 69 de poziții sub Anglia – a oferit o apărare determinată și curajoasă. Decizia târzie a „Stelelor Negre” de a-l numi pe Carlos Queiroz ca selecționer pare din ce în ce mai justificată, mai ales după victoria cu 1-0 în fața Panamei în primul meci. Următorul adversar al Ghanei, finalista din 2010, este Croația, la Philadelphia.
Thomas Partey a revenit pentru Ghana după ce a ratat meciul cu Panama din cauza refuzului autorităților canadiene de a-i acorda viză – fostul mijlocaș al lui Arsenal este judecat în Marea Britanie pentru acuzații de viol. Benjamin Asare, de la echipa locală Hearts of Oak, a început în poartă pentru ghanezi, înlocuindu-l pe accidentatul Lawrence Ati Zigi.
Incapacitatea Angliei de a-l testa constant pe Asare este un motiv de îngrijorare. Harry Kane a fost ținut sub control și nu a reușit să-și mărească numărul de goluri la Cupa Mondială (10), rămânând la egalitate cu Gary Lineker în topul all-time al marcatorilor englezi la turneu. Noni Madueke și Anthony Gordon nu au făcut diferența pe aripi, iar rezervele nu au avut un impact decisiv de această dată.
Jude Bellingham a atins borna de 50 de selecții, în timp ce Marc Guehi și Djed Spence l-au înlocuit pe John Stones și O’Reilly în apărare. O lovitură liberă a lui Declan Rice, care a trecut puțin peste poartă, a fost cea mai apropiată ocazie a Angliei în prima repriză. De fapt, a durat aproape o oră până când Asare a făcut o paradă notabilă, dar una confortabilă, respingând șutul lui Gordon.
Ghana poate considera că Jordan Pickford ar fi trebuit sancționat pentru că a ieșit din careu și s-a ciocnit cu Prince Adu fără a atinge mingea – dar arbitrului i s-a acordat o lovitură liberă. A fost panică și când înlocuitorul Adu a pătruns în careu, dar nu a reușit să șuteze. Presiunea a crescut în minutele finale: Asare l-a respins pe Bukayo Saka cu o paradă bună, O’Reilly a lovit bara din apropiere, iar Kane a șutat peste poartă.
De ce este important:
Acest rezultat menține suspansul în Grupa L și arată vulnerabilitățile Angliei, care, deși dominatoare, nu reușește să concretizeze. Pentru Ghana, este o confirmare a progresului sub comanda lui Queiroz și o dovadă că pot face față echipelor mari. Meciul subliniază importanța apărării disciplinate și a strategiei în turneele majore, oferind o lecție pentru toate echipele care aspiră la trofeu.
