Israelul nu a dat semne că ar încetini operațiunile militare marți, emițând o serie de noi ordine de strămutare forțată și amenințări cu noi atacuri. În declarații pe X, purtătorul de cuvânt în limba arabă al armatei israeliene, Avichay Adraee, le-a spus locuitorilor să fugă din orașul Sohmor din valea Bekaa și din orașele Arzoun, Tayr Debba, Bazouriyeh și al-Haush din sudul Libanului. Armata israeliană a aruncat în aer și o stație de pompare a apei în orașul Deir Mimas, care domină râul Litani, și a demolat case în Bint Jbeil, potrivit NNA.
Obaida Hitto, corespondentul Al Jazeera din Tir, sudul Libanului, a declarat că a avut loc o „escaladare semnificativă” a atacurilor în ultima săptămână. Cu toate acestea, mulți locuitori care s-au întors anterior în orașele lor după strămutarea anterioară spun că nu sunt dispuși să plece din nou. „Oamenii sunt îngrijorați că acest lucru va continua. Dar nu vor părăsi sudul”, a spus Hitto.
Liderii libanezi au făcut apel la SUA să preseze Israelul să oprească atacurile înainte de o a treia întâlnire între oficialii libanezi și israelieni, programată să aibă loc la Washington, DC, mai târziu în această săptămână. Prim-ministrul libanez Nawaf Salam a declarat că i-a cerut ambasadorului SUA în Liban, Michel Issa, să „exercite presiuni asupra Israelului pentru a opri atacurile și încălcările în curs, pentru a consolida încetarea focului”.
Întâlnirea viitoare Israel-Liban de la Washington va „determina în esență următoarea fază a acestui armistițiu, care atârnă doar de un fir”, a spus Rory Challands, corespondentul Al Jazeera din Beirut, Liban. El a spus că nu se așteaptă ca întâlnirea să ducă la o discuție față în față între președintele libanez Joseph Aoun și premierul israelian Benjamin Netanyahu, așa cum au cerut SUA și Israelul. „Acest lucru este exclus deocamdată”, a spus Challands. „Libanezii se opun ferm acestui lucru în această etapă a conflictului, cel puțin până când israelienii se vor retrage din sudul Libanului.”
Contextul acestor evenimente este unul extrem de tensionat. Armistițiul din aprilie, mediat de SUA, a fost încălcat în mod repetat de ambele părți, dar Israelul este acuzat de cele mai grave încălcări, inclusiv atacuri asupra civililor și infrastructurii civile. Hezbollah, deși slăbit de loviturile anterioare, continuă să lanseze rachete asupra nordului Israelului, dar amploarea atacurilor israeliene este mult mai mare. Peste 500 de morți în timpul așa-numitului armistițiu demonstrează fragilitatea acordului și lipsa de voință a Israelului de a respecta termenii.
Strămutările forțate sunt o tactică recurentă a Israelului, care vizează crearea unei zone tampon în sudul Libanului. Distrugerea stației de pompare a apei din Deir Mimas este o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar, care interzice atacurile asupra infrastructurii esențiale pentru supraviețuirea civililor. Demolările de case din Bint Jbeil continuă o politică de pedepsire colectivă, interzisă de Convențiile de la Geneva.
Reacția comunității internaționale a fost timidă. SUA, principalul mediator, nu a impus sancțiuni Israelului pentru încălcări, iar apelurile libaneze la presiuni par să cadă în urechi surde. Întâlnirea de la Washington este văzută ca o ultimă șansă de a salva armistițiul, dar pozițiile rămân divergente. Libanul cere retragerea completă a trupelor israeliene din sud, în timp ce Israelul insistă pe normalizarea relațiilor și dezarmarea Hezbollah.
Pe teren, situația umanitară se deteriorează. Sute de mii de oameni au fost strămutați, iar cei care s-au întors se confruntă cu distrugeri masive și lipsa serviciilor de bază. Spitalele din Tir sunt copleșite de răniți, iar sistemul de sănătate libanez, deja fragil, este aproape de colaps. Organizațiile umanitare avertizează asupra unei crize iminente, dacă violențele continuă.
Analizând strategia Israelului, este clar că scopul nu este doar slăbirea Hezbollah, ci și descurajarea oricărei rezistențe viitoare. Atacurile asupra infrastructurii civile, cum ar fi stațiile de apă, sunt menite să facă viața imposibilă pentru comunitățile din sud, forțându-le să plece. Aceasta este o formă de curățare etnică, așa cum au acuzat multe organizații pentru drepturile omului.
Pe de altă parte, Hezbollah, deși lovit, rămâne o forță militară semnificativă. Capacitatea sa de a lansa rachete asupra Israelului demonstrează că nu a fost învins. Cu toate acestea, sprijinul popular pentru Hezbollah în Liban este în scădere, din cauza costurilor umane și economice ale conflictului. Mulți libanezi consideră că gruparea a atras represalii israeliene disproporționate.
În concluzie, situația din Liban este una de război nedeclarat, cu un armistițiu care nu este respectat. Uciderea a șase persoane și noile amenințări de strămutare arată că Israelul nu are intenția de a se retrage sau de a respecta dreptul internațional. Comunitatea internațională trebuie să acționeze urgent pentru a preveni o catastrofă umanitară și mai mare. Întâlnirea de la Washington este crucială, dar fără presiuni reale asupra Israelului, este puțin probabil să aducă pacea.
De ce este important:
Acest articol evidențiază încălcarea sistematică a armistițiului de către Israel și costul uman al conflictului din Liban. Uciderea a șase civili și strămutările forțate nu sunt doar încălcări ale dreptului internațional, ci și semne ale unei escaladări care amenință stabilitatea regională. Înțelegerea acestor evenimente este crucială pentru a evalua eficacitatea medierii internaționale și pentru a susține eforturile de protejare a civililor. Fără o presiune internațională reală, violențele vor continua, iar Libanul riscă să devină o nouă Gaza.
