Această situație tensionată readuce în prim-plan fragilitatea statului libanez, a cărui armată a fost mult timp văzută ca un simbol al unității naționale, dar care acum se zbate să-și mențină relevanța pe câmpul de luptă. „Armata libaneză este suprasolicitată, nu doar din punct de vedere militar, ci și logistic și moral”, explică Macaron. „Nu poate face față unei invazii israeliene care vizează nu doar Hezbollah, ci și infrastructura civilă și suveranitatea Libanului.”
Invazia israeliană, care a început ca o operațiune limitată, s-a transformat într-o ofensivă majoră, cu tancuri și trupe de uscat care avansează spre nord. Potrivit rapoartelor locale, forțele israeliene au traversat râul Litani, o linie roșie simbolică stabilită prin Rezoluția 1701 a ONU, care a pus capăt războiului din 2006. Acum, ele amenință să încercuiască Nabatieh, un oraș cu o populație majoritară șiită, considerat un bastion al influenței Hezbollah. Dacă acest scenariu se materializează, ar putea declanșa un conflict urban sângeros, cu consecințe devastatoare pentru civili.
Armata libaneză, cu un efectiv de aproximativ 80.000 de soldați, este echipată cu arme învechite și se confruntă cu o criză financiară acută, care a redus salariile și a afectat moralul trupelor. În plus, ea trebuie să gestioneze și tensiunile interne, între facțiunile politice care o acuză fie de inacțiune, fie de colaborare cu Israelul. „Nu este o armată pregătită pentru un război convențional”, adaugă Macaron. „Rolul ei a fost întotdeauna mai mult de menținere a păcii interne decât de apărare împotriva unei invazii externe.”
Pe de altă parte, Hezbollah, principala forță militară neoficială a Libanului, rămâne principala țintă a Israelului. Deși mișcarea șiită a fost slăbită de loviturile aeriene și de asasinatele liderilor săi, ea continuă să lupte, folosind tactici de gherilă și rachete de precizie. În sud, localnicii povestesc despre lupte grele, cu sate întregi evacuate și sute de mii de refugiați care se îndreaptă spre Beirut și nord. „Am pierdut totul”, spune un fermier din satul Kfar Kila, care a fugit cu familia sa într-o școală improvizată. „Nu știm dacă vom mai putea reveni vreodată.”
Analiștii avertizează că această invazie ar putea remodela profund viitorul Libanului. Pe de o parte, Israelul încearcă să creeze o zonă tampon care să prevină atacurile Hezbollah, dar pe de altă parte, riscă să radicalizeze și mai mult populația și să întărească sprijinul pentru mișcarea șiită. În același timp, armata libaneză, prinsă între ciocan și nicovală, ar putea să se dezintegreze sau să fie forțată să colaboreze cu Hezbollah, ceea ce ar escalada conflictul.
În plan internațional, reacțiile sunt împărțite. Statele Unite și aliații europeni cer reținere, dar nu au impus sancțiuni concrete Israelului. ONU, prin Forța Interimară a Națiunilor Unite în Liban (UNIFIL), încearcă să medieze, dar misiunea sa este limitată de mandat și de lipsa de sprijin. „Comunitatea internațională pare să fi abandonat Libanul”, conchide Macaron. „Fără o intervenție diplomatică serioasă, această invazie va duce la o catastrofă umanitară și la o destabilizare regională.”
Pe străzile din Beirut, protestele împotriva războiului sunt tot mai frecvente, dar guvernul, paralizat de lupte politice, nu reușește să ofere un răspuns coerent. În sud, oamenii se roagă pentru pace, dar știu că, fără o armată puternică și fără sprijin internațional, soarta lor este pecetluită. „Suntem singuri”, spune o femeie din Nabatieh, în timp ce își strânge copiii în brațe. „Nimeni nu ne va salva.”
De ce este important:
Această analiză evidențiază vulnerabilitatea statului libanez în fața unei invazii israeliene care amenință să redefinească granițele și echilibrul de putere din Orientul Mijlociu. Înțelegerea limitelor armatei libaneze și a dinamicii conflictului este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare, inclusiv riscul unui război regional mai amplu. De asemenea, subliniază nevoia urgentă de intervenție diplomatică pentru a preveni o criză umanitară și pentru a proteja suveranitatea Libanului.
