Sezonul 2023/24 a început cu o serie de schimbări controversate, dar strategice, efectuate de Mikel Arteta. A lăsat pe banca Myles Lewis-Skelly, un jucător careiera pasată a fost una dintre cele mai promițătoare, și a adus înapoi Riccardo Calafiori, după o perioadă de recuperare de la accidentare. Deciziile au fost întâmpinate cu skepticism, dar efectele au fost imediat vizibile: Arsenal a devenit o echipă greu de lovit. De la prima zi de sezon, au învins Manchester United 1-0 la Old Trafford, cu un gol timpurie al lui Calafiori – un semnal clar că defensiva a devenit un punct de putere. În săptămânile următoare, au concediat mai puțin de un gol pe joc, demonstrând o disciplină tactică și o organizație care le-a lipsit în sezoanele precedente.
Dar chiar și în această fază de consolidație, au apărut primele semne de alertă. În al treilea joc al sezonului, la Anfield, Arsenal a pierdut 1-0 cu Liverpool, după un lovitură liberă de Dominik Szoboszlai în ultimele minute. Liverpool nu era la cel mai bun nivel, dar Arsenal a parat mai ocupat să păstreze un egal decât să caute victoria. A fost o ocazia ratată – nu doar în termeni de puncte, ci și în termeni de mentalitate. Echipa a arătat o tendință să se retragă în defensă atunci când jocul se deschide, în loc să-și impună ritmul și să caute să-l termine.
Aceeași senzatie a reapărut o lună mai târziu, în meciul acasă împotriva Manchester City. Un egal 1-1, dus la un gol de la Gabriel Martinelli asistat de Eberechi Eze, a fost sărbătorit ca un rezultat pozitiv – iar cu dreptate. Eze a adus creativitate și imprezibilitate în atac, iar Martinelli a confirmat că poate fi un jucător decisiv. Dar, chiar și în victoria morală, a rămas întrebarea: ar fi trebuit să fie mai agresivi? Ar fi trebuit să caute să câștige, nu doar să nu pierdă? Pentru mulți fani, inclusiv autorul articolului, optimismul era încă întact – chiar și atunci când Stephen Howson, cohost al podcastului Rio Ferdinand Presents, i-a avertizat că punctele pierdute împotriva Liverpool și City «vor reveni să-i huntoreze la finalul sezonului». Autorul a râs, încredindu-se în cuvintele lui Rio Ferdinand, care a declarat public că crede că Arsenal va câştiga titlul. Și pentru un timp, această încredere a fost justificată.
Pe 4 octombrie, Arsenal a ajuns la locul întâi în clasament după o victorie 2-0 cu West Ham, cu goluri de la Declan Rice și Bukayo Saka. Pentru mare parte a sezonului, au rămas aproape de flawless – nu au pierdut frecvent, auținut un ritm constant și au arătat o maturitate tactică care le-a lipsit în trecut. Dar, chiar și atunci, există o senzatie subtilă de neîncredere: ei nu pară mai întâi în control. Sunt buni, dar nu dominante.
Prima mare încetare a venit în decembrie, cu o înfrângere 2-1 la Aston Villa, după un gol tardiv de Emiliano Buendia. A provocat undă de panică printre fani – temea ca sezonul să repete scenariul din 2022/23, când Arsenal a condus clasamentul pentru mare parte a sezonului, doar să fie depășit de City în ultimă rundă. Dar panica a fost de scurtă durată: câteva săptămâni mai târziu, la Emirates, Arsenal a răspuns cu o victorie 4-1 contra aceleași Aston Villa, demonstrând că reacția excesivă la o înfrângere este adesea mai gravă decât realitatea.
Rezultatele au rămas solide până la o nouă provă: un duel cu Manchester United sub conducerea lui Michael Carrick. United, care avea deja învins City în derby și apoi Arsenal, a repetat succesul. Deși Arsenal a rămas pe primul loc, memoria eșecurilor trecutе a început să reapară. Încrederea a început să se eroadeze, iar fani au început să se întrebe: ar putea City, întărit de venirile lui Marc Guehi și Antoine Semenyo, să câștige impuls?
Răspunsul a venit în martie, în finala Carabao Cup, unde City a învins Arsenal – un rezultat care a consolidat percepția că City se apropie, iar Arsenal, deși competitiv, nu reușește să-și impună autoritatea în momentele decizive.
Un scurt zâmbet de speranță a apărut pe 14 martie, când 16‑ani‑ul Max Dowman a marcat un gol minunat în victoria 2-0 cu Everton, în timp ce City a făcut doar 1-1 cu West Ham. Pentru un moment, a parat că Arsenal a făcut suficient – că au construit un avantaj suficient de mare pentru a rezista la presiunea finală. Dar apoi, istoria s-a repetat: o înfrângere în Cupa României cu Southampton, urmată de înfrângeri în ligă cu Bournemouth și, recent, din nou cu Manchester City.
În prezent, Arsenal conduce cu trei puncte de avantaj, dar City are un joc în mai mult – și dacă îl câștigă cu un scor larg, vor intra în fața prin diferența de goluri. Întrebarea este inevitabilă: se repetă istoricul? Vă vom pierde totul la ultimul minut?
Autorul spune că nu speră așa, dar nu poate să nu văd paralelismul cu sezonul trecut. Arsenal au arătat creștere – sunt mai consistenți, mai bine organizați, mai puțin predispusi la erori individuale. Dar creșterea nu este echivalentă cu dominanța. Dominanța nu se măsoară doar prin puncte sau prin goluri evitate – se măsoară prin capacitatea de a controla ritmul jocului, de a impune voia adversarului, de a transforma ocaziile în victoria și de a nu lăsa loc pentru îndoială în momentele care contează.
Arsenal au arătat că pot să câștiga cu echipe forte – au învins Tottenham, Chelsea și au avut momente de brillianță contra oricare echipă. Dar când jocul se deschide, când au spațiu să atacă, când adversarul e vulnerabil, ei par să hésite. Alegerea de a păstra un egal în loc să caute victoria, de a juca pentru a nu pierde în loc să câștige – această mentalitate, chiar și subtilă, este ce le costă puncte în momentele decisivi.
Declan Rice a spus, după o victorie importantă: «Nu e terminat». Și are dreptate. Dar nu e doar pentru că sezonul nu s-a terminat – e și pentru că Arsenal nu au terminat evoluția lor. Au crescut, dar nu au evoluat suficient. Au devenit mai greu de învins, dar nu au devenit imposibil de oprit. Au devenit mai încrezători, dar nu au devenit incontestabili.
Pentru a câștiga Premier League, nu e suficient să fii bun. Trebuie să fii inevitabil. Și Arsenal, pentru moment, încă nu sunt.
De ce este important:
Această analiză nu este doar o revenire la un sezon de fotbal – este o lecție despre diferența dintre progres și excelență. Arsenal arată că creșterea este posibilă fără schimbări radicale: prin consistență, prin disciplina tactică și prin încredere în jucători tineri. Dar pentru a trece de la „bun” la „legendă”, trebuie să schimbe mentalitatea. Trebuie să învețe că dominanța nu e despre a nu pierde – e despre a câștiga, chiar și când nu e nevoie, chiar și când e riscant, chiar și când e inconfortabil. Până când nu vor face acest pas, vor rămâne echipa care face să te simți speranzos – dar niciodată complet sigur.
