Forțele aeriene ale juntei militare au devenit un instrument central în încercarea de a suprima rezistența armată a forțelor pro-democrație, cunoscute sub numele de Forțele de Apărare ale Poporului (PDF). Aceste grupuri de gherilă, loiale Guvernului de Unitate Națională (NUG), au reușit să controleze vaste teritorii rurale, dar nu dispun de capacități aeriene. Astfel, armata folosește avioane de luptă și elicoptere pentru a lovi poziții considerate strategice, însă, potrivit organizațiilor internaționale, loviturile sunt adesea efectuate fără discernământ, vizând zone dens populate.
Statul Rakhine, situat pe coasta de vest a Myanmarului, este de mult timp o regiune tensionată. Pe lângă conflictul dintre armată și forțele pro-democrație, aici există și o veche rivalitate etnică între populația majoritar budistă și minoritatea musulmană rohingya. Deși armata a încheiat un armistițiu fragil cu Armata Arakanului – un grup insurgent local – în noiembrie 2022, luptele au izbucnit din nou în anumite zone. Atacul de la Kyauktaw pare să fi vizat o piață aglomerată, unde oamenii se adunaseră pentru cumpărături de dimineață.
Martorii oculari, citați de agenții de presă locale, au descris scene de groază: trupuri sfâșiate de explozii, strigăte de ajutor și oameni fugind în toate direcțiile. „Am auzit un vuiet puternic, apoi fum și praf. Când m-am uitat, am văzut oameni întinși pe jos, un copil mic zăcea fără viață lângă o tarabă cu fructe”, a declarat un supraviețuitor care a cerut să rămână anonim de teama represaliilor.
Organizația Națiunilor Unite și-a exprimat îngrijorarea profundă față de escaladarea violențelor. „Aceste atacuri asupra civililor sunt inacceptabile și trebuie investigate ca posibile crime de război”, a declarat un purtător de cuvânt al Biroului pentru Drepturile Omului al ONU. De la începutul conflictului, peste 3.000 de civili au fost uciși în atacuri aeriene și bombardamente, potrivit estimărilor grupărilor de monitorizare.
Armata din Myanmar, condusă de generalul Min Aung Hlaing, neagă în mod constant că ar viza intenționat civilii. În comunicate oficiale, aceasta susține că loviturile sunt îndreptate exclusiv împotriva „teroriștilor” – termenul folosit pentru a desemna luptătorii PDF. Cu toate acestea, dovezile video și mărturiile culese de jurnaliști independenți contrazic frecvent această versiune.
Războiul civil din Myanmar a intrat într-o fază deosebit de sângeroasă în ultimele luni. Junta militară, izolată internațional și sancționată de marile puteri, încearcă să-și mențină controlul printr-o combinație de forță brută și represiune politică. În același timp, rezistența pro-democrație, deși fragmentată, a reușit să lovească ținte militare importante, inclusiv baze aeriene și convoaie de aprovizionare.
Statul Rakhine este, de asemenea, o regiune cu o istorie tragică. În 2017, armata a desfășurat o campanie de epurare etnică împotriva rohingya, care a dus la fuga a peste 700.000 de oameni în Bangladesh. Deși Curtea Penală Internațională investighează aceste fapte, justiția rămâne lentă. Acum, aceleași tactici – bombardamente aeriene, incendieri de sate, uciderea civililor – sunt folosite împotriva propriilor cetățeni, indiferent de etnie.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Statele Unite au condamnat „cu fermitate” atacul, iar Marea Britanie a cerut o anchetă independentă. Însă, în lipsa unei intervenții militare directe sau a unor sancțiuni cu adevărat eficiente, junta continuă să acționeze cu impunitate. China și Rusia, principalii susținători ai regimului de la Naypyidaw, blochează orice rezoluție dură la Consiliul de Securitate al ONU.
Pentru locuitorii din Kyauktaw, viața de zi cu zi s-a transformat într-un coșmar. „Nu mai știm când vom fi în siguranță. Copiii noștri se tem să iasă din casă. Armata spune că ne protejează, dar de fapt ne ucide”, a spus o femeie care a pierdut doi membri ai familiei în atac. Spitalele locale sunt copleșite, iar ajutorul umanitar ajunge cu greu din cauza restricțiilor impuse de armată.
Pe fondul acestei crize, comunitatea internațională este acuzată de inacțiune. Organizațiile neguvernamentale cer sancțiuni mai dure, inclusiv împotriva companiilor care furnizează combustibil și piese de schimb pentru avioanele militare. De asemenea, se solicită extinderea embargoului asupra armelor, deși Rusia și China continuă să livreze echipamente.
Atacul de la Kyauktaw nu este un incident izolat. În ultimele săptămâni, raiduri similare au avut loc în regiunile Sagaing, Magway și Shan, soldate cu zeci de morți. Fiecare dintre aceste tragedii adâncește și mai mult prăpastia dintre armată și populație, alimentând ciclul violenței.
În concluzie, moartea a șapte civili, inclusiv a unui copil, într-un atac aerian în statul Rakhine reprezintă un nou semnal de alarmă cu privire la derapajele regimului militar din Myanmar. Fără o presiune internațională susținută și fără o soluție politică negociată, suferința populației va continua să crească. Jurnaliștii și activiștii care încearcă să documenteze aceste crime riscă la rândul lor închisoarea sau chiar viața.
De ce este important:
Acest incident ilustrează modul în care armata din Myanmar continuă să încalce dreptul internațional umanitar, vizând deliberat civilii într-un conflict care a intrat deja în al patrulea an. Fiecare astfel de atac subminează eforturile de pace și întărește convingerea că regimul de la Naypyidaw nu este dispus să negocieze. Pentru comunitatea internațională, este un test al credibilității: dacă nu se iau măsuri concrete, se creează un precedent periculos pentru alte conflicte. De asemenea, soarta copiilor și a familiilor din Kyauktaw ne reamintește că, dincolo de cifre și statistici, există vieți reale care merită protejate.
