Planul de pace, mediat de Consiliul pentru Pace al președintelui american Donald Trump, fusese salutat de Hamas ca pe o „oportunitate de a pune capăt suferinței poporului palestinian”. Acesta prevedea o dezarmare în etape a Hamas, în schimbul retragerii treptate a trupelor israeliene din Gaza și a ridicării blocadei care sufocă economia locală de peste un deceniu. Cu toate acestea, reacția Israelului a fost una fulgerătoare și violentă, sugerând că guvernul de la Tel Aviv nu este dispus să negocieze cu ceea ce consideră o organizație teroristă.
Atacurile au vizat în principal cartierele rezidențiale din nordul și centrul Fâșiei, dar și infrastructura civilă, inclusiv o școală și o clinică mobilă. Martorii oculari descriu scene de coșmar: clădiri prăbușite, străzi pline de moloz și oameni care fug în toate direcțiile, căutând adăpost. „Nu am mai văzut așa ceva de la războiul din 2014”, spune un localnic, cu vocea tremurândă. „Am crezut că pacea este aproape, dar acum ne întrebăm dacă vom mai apuca să vedem zorii zilei de mâine.”
Analiștii internaționali sunt de părere că această ofensivă bruscă are multiple motivații. Pe de o parte, premierul israelian Benjamin Netanyahu se confruntă cu presiuni interne tot mai mari din partea coaliției de guvernare, care include partide de extremă dreapta ce se opun oricărei forme de negociere cu palestinienii. Pe de altă parte, există suspiciunea că Israelul încearcă să saboteze orice acord care i-ar putea slăbi controlul asupra teritoriilor ocupate. „Hamas a făcut un gest de bunăvoință, iar răspunsul a fost sânge și foc”, comentează un expert în relații internaționale de la Universitatea din Cairo. „Aceasta arată că adevărata problemă nu este Hamas, ci refuzul Israelului de a accepta o soluție pașnică.”
Reacțiile comunității internaționale nu au întârziat să apară. Statele Unite, prin intermediul purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, au cerut „reținere de ambele părți” și au reiterat sprijinul pentru „soluția celor două state”. În schimb, Liga Arabă a condamnat ferm atacurile, numindu-le „o încălcare flagrantă a dreptului internațional” și cerând o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU. Rusia și China s-au alăturat criticilor, subliniind că „violența nu poate fi răspunsul la un gest de pace”.
Pe teren, situația rămâne extrem de tensionată. Spitalele din Gaza sunt copleșite de numărul mare de răniți, iar medicii lucrează non-stop, cu resurse limitate. Organizațiile umanitare, precum Crucea Roșie și UNRWA, au făcut apel la un armistițiu imediat pentru a permite evacuarea civililor și livrarea de ajutoare de urgență. „Fiecare oră de întârziere înseamnă mai multe vieți pierdute”, avertizează un coordonator al ONU pentru afaceri umanitare.
În acest context, întrebarea care se pune este dacă mai există vreo șansă pentru pace. Hamas a declarat că rămâne deschisă dialogului, dar a avertizat că „nu va sta cu mâinile în sân în timp ce poporul nostru este masacrat”. Israelul, la rândul său, susține că operațiunile sale sunt „țintite și proporționale” și că vor continua „până când amenințarea teroristă va fi eliminată complet”. Cu toate acestea, istoria arată că astfel de campanii militare nu fac decât să adâncească ura și să întârzie orice perspectivă de reconciliere.
Pentru locuitorii din Gaza, această nouă escaladare este o lovitură cruntă. După ani de blocadă, sărăcie și conflicte repetate, ei speraseră că acceptarea planului de pace de către Hamas va deschide calea către o viață mai bună. În schimb, se trezesc din nou prinși între ciocan și nicovală, victime ale unui joc geopolitic care pare să nu aibă sfârșit. „Nu mai avem lacrimi să plângem”, spune o mamă care și-a pierdut copilul în atacuri. „Tot ce ne rămâne este speranța că lumea va vedea în sfârșit adevărul și va pune capăt acestei nebunii.”
De ce este important:
Acest incident subliniază fragilitatea procesului de pace în Orientul Mijlociu și arată că, chiar și atunci când una dintre părți face concesii majore, violența poate escalada rapid din cauza intereselor politice interne și a lipsei de încredere reciproce. Este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, care trebuie să intervină mai ferm pentru a proteja civilii și a relansa negocierile autentice. Fără o presiune externă consistentă, ciclul de violență și represalii riscă să continue, cu consecințe devastatoare pentru milioane de oameni.
