Explozia s-a produs sâmbătă seara, când aproximativ 40 de mineri se aflau în interiorul minei. Potrivit autorităților locale, deflagrația a fost cauzată cel mai probabil de acumularea de metan, un gaz extrem de inflamabil, care este o amenințare constantă în minele de cărbune. „Au fost prinși în capcană după explozie”, a declarat un oficial al departamentului de gestionare a dezastrelor, citat de agențiile de presă. „Eforturile de salvare sunt în curs, dar accesul este dificil din cauza dărâmăturilor și a gazelor toxice.”
Până acum, echipele de salvare au reușit să scoată la suprafață 11 cadavre și să salveze câțiva mineri răniți, dar soarta a cel puțin 20 de persoane rămâne incertă. „Am auzit o bubuitură puternică, apoi totul s-a cutremurat”, a povestit un miner supraviețuitor, care a fost transportat de urgență la spital cu arsuri grave. „Am fugit spre ieșire, dar mulți dintre colegii mei nu au mai apucat.”
Operațiunea de salvare este îngreunată de infrastructura precară a minei, care este una dintre cele mai vechi din regiune și nu dispune de echipamente moderne de ventilație sau de comunicații. Pompierii și voluntarii folosesc unelte manuale pentru a îndepărta molozul, în timp ce generatoarele de oxigen sunt coborâte prin puțuri înguste. „Este o cursă contracronometru”, a explicat un inginer minier implicat în salvare. „Fiecare minut contează. Dacă nu reușim să aerisim tunelurile, supraviețuitorii riscă să se sufoce.”
Balochistan, cea mai săracă provincie a Pakistanului, este bogată în resurse minerale, dar exploatarea acestora se face adesea în condiții de muncă inumane. Minele ilegale sau prost întreținute sunt o realitate comună, iar accidentele sunt frecvente. În 2021, o explozie similară într-o mină din aceeași regiune a ucis șase mineri. Anul trecut, cel puțin 12 persoane au murit într-un alt incident în provincia Khyber Pakhtunkhwa. Organizațiile pentru drepturile omului au criticat în repetate rânduri autoritățile pakistaneze pentru lipsa de reglementări și de inspecții eficiente.
„Minerii din Pakistan muncesc în condiții de sclavie modernă”, a declarat un activist local. „Nu au echipament de protecție, nu au instruire, iar proprietarii de mine sunt interesați doar de profit. Guvernul trebuie să intervină urgent.”
Președintele Pakistanului, Asif Ali Zardari, și prim-ministrul Shehbaz Sharif au transmis mesaje de condoleanțe și au promis sprijin pentru familiile victimelor. „Am ordonat o anchetă completă și măsuri pentru a preveni astfel de tragedii pe viitor”, a scris Sharif pe rețelele sociale. Cu toate acestea, scepticii subliniază că promisiunile similare făcute după accidente anterioare nu s-au materializat niciodată.
În timp ce echipele de salvare continuă să sape, la suprafață, sute de localnici s-au adunat în jurul minei, unii dintre ei plângând, alții rugându-se. „Fratele meu este acolo jos”, a spus un bărbat, cu vocea frântă. „Nu știu dacă mai este viu. Tot ce pot face este să aștept.”
Această tragedie readuce în discuție nu doar siguranța muncii în Pakistan, ci și dependența economică a regiunii de minerit. Balochistanul, unde șomajul este cronic, iar infrastructura este subdezvoltată, oferă puține alternative locuitorilor săi. Mulți dintre mineri sunt bărbați tineri care acceptă riscuri imense pentru a-și hrăni familiile, câștigând adesea mai puțin de 200 de dolari pe lună.
Pe măsură ce noaptea înaintează, speranțele de a găsi supraviețuitori se estompează. „Am reușit să stabilim contact cu câțiva mineri blocați, dar semnalele sunt slabe”, a declarat un oficial al serviciilor de urgență. „Facem tot ce putem, dar realitatea este că timpul lucrează împotriva noastră.”
De ce este important:
Această tragedie subliniază eșecurile sistemice în protejarea lucrătorilor din industriile periculoase din Pakistan și din alte țări în curs de dezvoltare. Ea evidențiază nevoia urgentă de reglementări mai stricte, inspecții regulate și investiții în echipamente de siguranță. În plus, readuce în atenția globală condițiile de muncă inumane din minele de cărbune, unde viețile oamenilor sunt sacrificate pentru profit. Fără acțiuni concrete, astfel de dezastre vor continua să se repete, lăsând în urmă familii distruse și comunități traumatizate.
