Guvernul militar a publicat patru fotografii ale întâlnirii, deși data și locul exact nu au fost verificate independent. În una dintre imagini, Suu Kyi apare îmbrăcată în costum tradițional birmanez, stând în picioare fără ajutor și dând mâna cu Baecque. În alta, cei doi stau într-o cameră cu lambriuri din lemn, cu două scaune și un birou. A treia imagine o arată pe Suu Kyi tăind un tort de ziua de naștere, iar a patra arată tortul cu textul: „La mulți ani, Mătușă Su, 29.6.2026”.
CICR a declarat că vizita a fost efectuată conform standardelor și procedurilor organizației pentru vizitarea persoanelor private de libertate, inclusiv posibilitatea de a vorbi în privat cu Suu Kyi. „Vizitele în detenție oferă oamenilor șansa de a face schimb de vești cu familiile lor”, a adăugat organizația.
Fiul lui Suu Kyi, Kim Aris, a numit această vizită „primul pas pozitiv” în mai bine de cinci ani. „Sper ca acest lucru să ducă la progrese umanitare suplimentare, inclusiv contact direct cu mama mea, acces pentru familia noastră, informații credibile și verificate independent despre starea ei și, în cele din urmă, eliberarea ei imediată și necondiționată, împreună cu toți prizonierii politici”, a spus Aris într-un comunicat. El a adăugat că nu a primit încă o confirmare independentă a stării mamei sale.
Aris a declarat anterior pentru Reuters că nu a mai auzit de mama sa de ani de zile și se teme că aceasta ar putea muri fără ca el să știe. În decembrie, guvernul militar din Myanmar a afirmat că Suu Kyi este „în stare bună de sănătate”, dar diplomații și organizațiile pentru drepturile omului au cerut de mult timp acces independent la ea.
Contextul detenției lui Suu Kyi este complex. Ea a fost înlăturată de la putere în 2021, iar armata a acuzat-o de fraudă electorală, deși alegerile din 2020 au fost câștigate categoric de partidul ei, Liga Națională pentru Democrație (LND). Acuzațiile împotriva ei sunt considerate pe scară largă ca fiind false și motivate politic. Ea a fost condamnată la 27 de ani de închisoare, dar în aprilie 2024, liderul loviturii de stat, Min Aung Hlaing, a redus pedeapsa cu o șesime, ca parte a unei amnistii pentru mii de deținuți. Suu Kyi a fost mutată în arest la domiciliu, dar mai are de ispășit 18 ani de detenție.
Nu este prima dată când Suu Kyi este închisă. Un guvern militar anterior a ținut-o în arest la domiciliu în trei perioade, totalizând 15 ani, începând din 1989 și terminând în 2010. În tot acest timp, popularitatea ei a crescut. Tatăl ei, generalul Aung San, este considerat părintele națiunii moderne, după ce a condus mișcarea de rezistență care a câștigat independența față de Marea Britanie, dar a fost asasinat în 1947, cu doar șase luni înainte de declararea oficială a independenței.
Suu Kyi a devenit o icoană națională și internațională, iubită de milioane de birmanezi care urau regimul militar și sărbătorită în străinătate ca o prizonieră de conștiință elegantă. Când armata a flirtat pe scurt cu o tranziție la democrație, partidul ei a câștigat două alegeri consecutive, în 2015 și 2020. Deși constituția redactată de armată o împiedica să devină președinte, ea a fost numită consilier de stat, devenind liderul de facto al guvernului democratic de scurtă durată.
Cu toate acestea, în anii dinaintea loviturii de stat, imaginea ei internațională a fost pătată de atitudinea aparent disprețuitoare față de minoritatea musulmană Rohingya și de eșecul de a opri violența genocidară împotriva acestora, care a alungat aproape întreaga populație Rohingya din țară. Acest aspect a divizat opinia publică globală și a complicat moștenirea ei.
Vizita CICR este un semnal că regimul militar ar putea încerca să îmbunătățească imaginea internațională, mai ales după ce Thailanda a cerut acces la Suu Kyi pentru a verifica afirmațiile despre starea ei. Cu toate acestea, rămân întrebări serioase cu privire la transparența și independența acestor vizite.
De ce este important:
Această primă vizită străină a lui Aung San Suu Kyi în cinci ani este un moment crucial, deoarece oferă o fereastră limitată asupra stării unei figuri politice emblematice, a cărei detenție a fost învăluită în mister. Deși nu înseamnă eliberarea ei, este un pas umanitar care ar putea deschide calea pentru mai mult acces internațional și, eventual, pentru o presiune diplomatică sporită asupra juntei militare. În același timp, subliniază fragilitatea democrației în Myanmar și nevoia urgentă de a proteja drepturile omului și de a pune capăt represiunii politice. Pentru familia ei și pentru milioanele de susținători, este o rază de speranță, dar și un memento al luptei continue pentru libertate și justiție.
