Totul a început când mai mulți autori de renume au dat în judecată Anthropic, acuzând compania că a folosit cărțile lor protejate de drepturi de autor pentru a antrena modelele de limbaj fără permisiune. Procesul a atras atenția asupra unei practici comune în industria AI: „web scraping-ul” – adică extragerea masivă de texte de pe internet, inclusiv din cărți achiziționate legal. În urma negocierilor, Anthropic a acceptat să plătească despăgubiri substanțiale, dar fără a recunoaște vreo vinovăție.
Cu toate acestea, autorii rămân precauți. „Este o victorie pe hârtie, dar nu și una reală”, spune Maria Popescu, o scriitoare româncă stabilită în Statele Unite, ale cărei romane au fost folosite fără acord. „Faptul că o companie plătește o amendă nu înseamnă că va înceta să mai facă același lucru. Dimpotrivă, pentru ei, aceasta este doar o taxă de operare.”
În centrul dezbaterii se află o ambiguitate juridică majoră: legea drepturilor de autor permite utilizarea „rezonabilă” (fair use) a operelor protejate în anumite scopuri, cum ar fi educația sau cercetarea. Însă antrenarea inteligenței artificiale nu se încadrează clar în aceste categorii. Instanțele americane nu au oferit încă o interpretare definitivă, iar cazul Anthropic este doar unul dintre multele care se află pe rol.
„Problema este că AI-ul nu citește ca un om”, explică avocatul specializat în proprietate intelectuală, Andrei Ionescu. „Când un om cumpără o carte, o citește și poate scrie o recenzie, este fair use. Dar când un AI extrage milioane de cărți pentru a crea un model care poate genera texte similare, nu mai este vorba de utilizare personală, ci de exploatare comercială la scară industrială.”
Anthropic susține că a achiziționat toate cărțile în mod legal, prin intermediul unor biblioteci digitale și abonamente. Însă autorii contestă această logică: „A cumpăra o carte nu îți dă dreptul să o reproduci integral într-o bază de date și să o folosești pentru a antrena un sistem care concurează cu creatorii originali”, spune scriitorul american James Patterson, unul dintre reclamanți.
Settlement-ul de 1,5 miliarde de dolari este, fără îndoială, un precedent important. El recunoaște, cel puțin parțial, că autorii au dreptul la compensație atunci când operele lor sunt folosite în scopuri comerciale de către AI. Cu toate acestea, suma este distribuită între sute de autori, iar fiecare primește o fracțiune din ceea ce ar fi putut câștiga dacă ar fi licențiat individual operele.
Mai mult, acordul nu stabilește o regulă clară pentru viitor. Companiile de AI pot continua să antreneze modele pe cărți achiziționate legal, atâta timp cât nu încalcă în mod flagrant legea. „Este ca și cum ai spune că un hoț poate păstra bunurile furate dacă plătește o amendă”, comentează un alt autor, care a preferat să rămână anonim.
În România, dezbaterea este abia la început. Asociația Scriitorilor din România a emis un comunicat în care își exprimă îngrijorarea față de lipsa unei legislații clare în domeniu. „Autorii români sunt la fel de vulnerabili ca cei americani. Operele lor pot fi scanate și folosite fără consimțământ, iar ei nu au mijloacele financiare să dea în judecată giganții tech”, declară președintele asociației.
Pe de altă parte, susținătorii AI argumentează că restricțiile prea dure ar putea încetini inovația. „Modelele de limbaj au nevoie de date diverse pentru a fi precise și utile. Dacă limităm accesul la cărți, vom avea AI-uri care nu înțeleg nuanțele limbajului uman”, spune un cercetător în domeniu.
În final, cazul Anthropic deschide o cutie a Pandorei. Autorii cer transparență totală din partea companiilor de AI: să știe exact ce opere sunt folosite, în ce scop și să poată opta pentru excluderea lor. Până acum, doar câteva companii, precum OpenAI, au oferit opțiuni de „opt-out”, dar implementarea este greoaie.
„Nu vrem să oprim progresul, vrem să fim respectați”, concluzionează Maria Popescu. „Dacă AI-ul învață din cărțile noastre, atunci ar trebui să ne plătească o redevență, nu o amendă.”
De ce este important:
Acest subiect atinge însăși esența creativității umane în era digitală. Dacă autorii nu își pot controla operele, întregul ecosistem cultural riscă să fie devalorizat. Decizia din cazul Anthropic este doar începutul unei lupte pentru drepturile de proprietate intelectuală în fața inteligenței artificiale – o luptă care va defini modul în care vom crea, consuma și recompensa arta în următoarele decenii.
