Pentru a înțelege mai bine această dilemă, am discutat cu trei analiști de marcă: Jose Ragas, istoric și profesor asistent la Universitatea Catolică din Chile; Renata Segura, directoare de program pentru America Latină și Caraibe la International Crisis Group; și Christopher Sabatini, director al Programului America Latină la Chatham House.
Contextul alegerii
Keiko Fujimori a câștigat alegerile cu un program care promitea stabilitate economică și ordine socială, dar și o revenire la valorile tradiționale. În discursurile sale, ea a încercat să se distanțeze de moștenirea controversată a tatălui său, Alberto Fujimori, care a condus Peru între 1990 și 2000. Alberto a fost lăudat pentru că a învins hiperinflația și a înăbușit rebeliunea maoistă a Sendero Luminoso, dar a fost condamnat pentru crime împotriva umanității, inclusiv pentru masacre și sterilizări forțate, precum și pentru corupție. Keiko a fost implicată și ea în scandaluri de corupție, fiind anchetată în cazul Odebrecht, dar a scăpat de condamnare. Mulți peruvieni o văd ca pe o continuatoare a dinastiei Fujimori, iar scepticismul este mare.
Va reuși să unească Peru?
Peru este o țară fracturată: diviziunile politice sunt adânci, iar încrederea în instituții este la pământ. Keiko a promis că va fi o președintă pentru toți, dar oponenții săi o acuză că nu a făcut nimic pentru a-și cere scuze pentru abuzurile tatălui său. Jose Ragas subliniază că „Keiko nu a reușit să se distanțeze suficient de moștenirea paternă. Ea a fost crescută în politică de tatăl său și a fost alături de el în momentele cheie. Pentru mulți, ea rămâne „fiica dictatorului”. Renata Segura adaugă: „Va fi extrem de dificil pentru ea să unească țara, pentru că jumătate din populație o respinge profund. Va trebui să facă gesturi concrete, nu doar declarații.”
Moștenirea lui Alberto Fujimori
Alberto Fujimori a murit în închisoare, dar influența sa persistă. Keiko a fost deputată în timpul mandatului său și a candidat la președinție de patru ori, fiecare campanie fiind marcată de acuzații de corupție. Christopher Sabatini explică: „Keiko a fost o figură centrală în partidul Fuerza Popular, care a fost construit pe moștenirea tatălui său. Ea a încercat să modernizeze imaginea partidului, dar nu a reușit să scape de umbra trecutului. În plus, ea însăși are probleme legale.”
Provocările interne și externe
Pe plan intern, Keiko se confruntă cu o opoziție puternică, o criză economică și o insecuritate în creștere. Pe plan extern, ea a promis să restabilească relațiile cu Mexicul, care s-au deteriorat sub predecesorul său. De asemenea, va trebui să gestioneze relațiile cu Statele Unite și China, principalii parteneri comerciali. Analiștii sunt de acord că primul an va fi crucial: dacă nu reușește să implementeze reforme și să reducă tensiunile, riscă să fie destituită, așa cum s-a întâmplat cu mai mulți președinți peruvieni în ultimii ani.
Va completa Keiko mandatul?
Peru a avut șase președinți în ultimii cinci ani, iar instabilitatea politică este cronică. Keiko a promis stabilitate, dar mulți se întreabă dacă va reuși să evite soarta predecesorilor săi. Jose Ragas crede că „depinde de capacitatea ei de a face compromisuri cu opoziția și de a-și controla propriul partid. Dacă va guverna autoritar, riscă să fie rapid contestată.” Renata Segura este mai pesimistă: „Istoria recentă a Peruului arată că președinții care nu au majoritate parlamentară nu reușesc să-și ducă mandatul la capăt. Keiko are o majoritate fragilă și o opoziție hotărâtă.”
Concluzie
Keiko Fujimori se află într-o poziție dificilă: trebuie să demonstreze că este diferită de tatăl său, dar în același timp să păstreze baza electorală care îl veneră pe Alberto. Va trebui să navigheze între a fi „fiica dictatorului” și a fi o președintă reformatoare. Rămâne de văzut dacă va reuși să unească Peru sau dacă va adânci diviziunile. Un lucru este sigur: lumea va urmări cu atenție fiecare mișcare a sa.
De ce este important:
Această alegere este crucială nu doar pentru Peru, ci pentru întreaga Americă Latină, unde valul de dreapta câștigă teren. Keiko Fujimori reprezintă o încercare de a reconcilia trecutul autoritar cu democrația, iar succesul sau eșecul ei va influența direcția politică a regiunii. În plus, modul în care va gestiona moștenirea tatălui său va fi un test pentru justiția și memoria istorică din Peru.
