„Redresarea a fost întreruptă brusc de escaladarea conflictului din martie 2026, care a deteriorat și mai mult locuințele și infrastructura, a deplasat comunități, a perturbat lanțurile de aprovizionare și a afectat puternic turismul și cererea internă”, se arată în raport. „PIB-ul real este proiectat să se contracteze cu 6,4% în 2026, reflectând prăbușirea turismului, consumul mai slab, lanțurile de aprovizionare întrerupte, insecuritatea accentuată și deplasarea prelungită a populației.”
Inflația, care părea să se stabilizeze, a revenit pe un trend ascendent. Banca Mondială estimează că prețurile de consum vor accelera la 17,5% în acest an, din cauza întreruperilor în aprovizionare, a costurilor de transport maritim ridicate și a prețurilor volatile la combustibil. Această presiune inflaționistă lovește direct în buzunarele libanezilor, care deja se confruntă cu o criză a costului vieții fără precedent. În timp ce guvernul încearcă să gestioneze haosul, Banca Mondială subliniază că reformele sunt mai urgente ca niciodată.
„Avansarea reformelor, în special în ceea ce privește restructurarea sectorului bancar și gestionarea fiscală, va fi esențială pentru restabilirea încrederii, protejarea stabilității și mobilizarea finanțării necesare pentru reconstrucție și redresare”, a declarat Dahlia Khalifa, directorul diviziei pentru Orientul Mijlociu al Băncii Mondiale, la lansarea raportului. Este un apel care vine după ani de blocaj politic și de lipsă de voință pentru a rezolva problemele structurale ale economiei libaneze.
Parlamentul libanez a adoptat recent amendamente cheie la legea privind rezoluția bancară, menite să restructureze instituțiile financiare falimentare și să stabilească un cadru pentru criza mai largă a sectorului financiar. Fondul Monetar Internațional (FMI) a salutat acest progres legislativ, numind măsura „un pas foarte bun care reflectă angajamentul Libanului de a-și alinia legislația cu cele mai bune practici internaționale”. FMI, care a menținut discuții continue cu oficialii libanezi pentru a asigura un program formal de asistență financiară, a confirmat că intenționează să reia întâlnirile tehnice la Beirut luna viitoare pentru a evalua măsuri suplimentare de politică structurală.
Cu toate acestea, nu toți sunt convinși că reformele economice singure pot salva Libanul. Fostul ministru al Economiei și Comerțului, Alain Hakim, a declarat pentru publicația libaneză Akhbar Al Yawm: „Stabilitatea economică în Liban este posibilă în mijlocul haosului regional actual, dar probabilitatea de a o atinge pe termen scurt este condiționată și de politică și securitate, nu doar de factori economici.” Hakim a adăugat că nu există motive pentru un pesimism extrem, deoarece țara are elementele necesare pe toate fronturile, inclusiv existența instituțiilor constituționale, precum și indicatori de îmbunătățire a activității economice în perioada pre-conflict. „Prin urmare, când acest război se va termina, această activitate va reveni, în special din sectorul privat și din inițiativele individuale.”
Analiza noastră: Această proiecție a Băncii Mondiale nu este doar un număr rece, ci o reflectare a unei tragedii umane. Libanul, care a fost odată numit „Elveția Orientului Mijlociu”, a ajuns să depindă de ajutorul internațional și de remitențele diasporei. Conflictul cu Israelul, care a început în octombrie 2023 și a escaladat în martie 2026, a distrus nu doar clădiri, ci și speranțele unei generații întregi. Turismul, care reprezenta o sursă vitală de venituri, a dispărut aproape complet. Porturile și aeroporturile sunt sub amenințare, iar lanțurile de aprovizionare sunt întrerupte, ceea ce duce la penurie de alimente și medicamente.
În plus, criza bancară rămâne o bombă cu ceas. Deponenții nu își pot accesa economiile, iar sistemul financiar este în colaps. Reformele cerute de Banca Mondială și FMI sunt esențiale, dar ele necesită o voință politică care a lipsit în mod constant. De asemenea, reconstrucția va necesita miliarde de dolari, iar fără un guvern stabil și fără un acord cu creditorii internaționali, aceste fonduri nu vor veni.
Pe de altă parte, există și o rază de speranță. Faptul că FMI a confirmat reluarea discuțiilor tehnice este un semnal pozitiv. Amendamentele la legea bancară sunt un prim pas, dar mai sunt multe de făcut. Libanul are o societate civilă activă, un sector privat dinamic și o diaspore puternică, care ar putea contribui la reconstrucție. Însă, fără o soluție politică la conflictul cu Israel și fără un guvern care să funcționeze eficient, aceste resurse rămân nevalorificate.
În concluzie, economia Libanului se află într-un punct critic. Proiecția de contracție de 6,4% este un avertisment dur, dar nu este o condamnare la moarte. Dacă se va ajunge la un armistițiu durabil și dacă reformele vor fi implementate cu adevărat, Libanul ar putea să își revină, așa cum a făcut-o după alte crize. Dar timpul nu este de partea sa. Fiecare zi de conflict adâncește rănile economice și sociale, iar prețul reconstrucției devine tot mai mare. Rămâne de văzut dacă liderii libanezi și comunitatea internațională vor înțelege urgența momentului și vor acționa în consecință.
De ce este important:
Această proiecție a Băncii Mondiale nu este doar un indicator economic, ci un semnal de alarmă pentru întreaga regiune. Un Liban instabil economic și politic poate genera valuri de refugiați, poate alimenta extremismul și poate destabiliza și mai mult Orientul Mijlociu. În plus, reconstrucția Libanului va necesita resurse financiare uriașe, care ar putea fi folosite pentru dezvoltare și pace. De aceea, comunitatea internațională trebuie să sprijine eforturile de reformă și să medieze un armistițiu durabil, pentru a da Libanului o șansă reală de redresare. Fără aceste acțiuni, țara riscă să devină un stat eșuat, cu consecințe devastatoare pentru cetățenii săi și pentru securitatea regională.
