Belgia se alătură astfel unui grup mic, dar în creștere, de state europene care acționează unilateral pe această temă, în timp ce miniștrii de externe ai Uniunii Europene rămân blocați în discuții privind o interdicție la nivelul întregului bloc. Ministrul belgian de externe, Maxime Prevot, a făcut presiuni asupra omologilor săi europeni într-o reuniune cu ușile închise de la Bruxelles, acuzând Comisia Europeană că oferă „un os de ros” în locul unui plan real de acțiune.
Interdicția Belgiei vine ca un semnal puternic pentru conducerea UE, dar și ca o promisiune internă îndeplinită. Argumentele pentru controale mai stricte au fost întărite anul acesta de o investigație a Global Echo Litigation Center, care a analizat peste 30.000 de documente de export ce acoperă mii de transporturi agricole israeliene către Europa. Aproximativ unul din șase transporturi conținea bunuri cultivate în colonii din Cisiordania ocupată sau din Înălțimile Golan, proporția urcând la aproape unul din cinci în cazul transporturilor destinate țărilor UE. Anchetatorii au descoperit că exportatorii ascundeau frecvent adevărata origine a produselor, etichetându-le ca fiind israeliene, amestecându-le cu stocuri autentice israeliene sau expediindu-le sub adrese fără legătură cu locul de cultivare.
UE este cel mai mare partener comercial al Israelului, achiziționând aproape 30% din exporturile sale și reprezentând aproape o treime din comerțul total cu bunuri, în valoare de 43 de miliarde de euro (49 de miliarde de dolari) anul trecut. Spania a adoptat o interdicție similară în septembrie anul trecut, Olanda a convenit asupra uneia în mai, iar Slovenia a adoptat o măsură similară la începutul acestui an, deși și-a schimbat dramatic abordarea față de Israel după alegerea unui guvern mai pro-israelian. Diferențele dintre cele 27 de state membre ale UE fac dificilă acționarea decisivă a blocului pe această temă. Parlamentul Irlandei a adoptat propria interdicție pe 15 iulie, cu câteva zile înainte de mișcarea Belgiei.
Valul de interdicții naționale vine după eforturile de la începutul acestei luni ale UE de a coordona acțiunile între statele membre. Comisia Europeană a distribuit un document către capitalele UE, prezentând trei opțiuni: o interdicție a importurilor, un sistem de licențiere sau tarife mari pentru bunurile din colonii. Cu toate acestea, nu s-a ajuns la nicio decizie. Cinci foști oficiali europeni, inclusiv fostul premier italian Enrico Letta și fostul vicecancelar german Sigmar Gabriel, au publicat un apel comun pentru ca UE să adopte o interdicție la nivelul întregului bloc. Ei au susținut că interdicțiile naționale precum cea a Belgiei au o greutate limitată, deoarece mărfurile intrate în vamă într-un stat membru pot circula liber în restul blocului. O interdicție, au scris ei, nu ar echivala cu o sancțiune împotriva Israelului, ci ar aduce pur și simplu politica comercială a UE în conformitate cu restricțiile aplicate anterior, inclusiv pentru mineralele din zone de conflict și bunurile fabricate cu muncă forțată.
Mai multe țări UE, inclusiv Spania, Italia și Germania, au acționat, de asemenea, pentru a restricționa exporturile de arme către Israel din cauza războiului din Gaza. Decizia Belgiei este un pas important în direcția respectării dreptului internațional și a principiilor de bază ale UE, dar rămâne de văzut dacă va fi urmată de o acțiune coerentă la nivel european.
De ce este important:
Această interdicție nu este doar o măsură simbolică, ci una cu impact economic și politic semnificativ. Ea subminează legalitatea coloniilor israeliene, considerate ilegale de dreptul internațional, și trimite un semnal clar că statele membre UE pot acționa independent atunci când blocul eșuează să ia decizii. De asemenea, pune presiune asupra Comisiei Europene să adopte o poziție unitară, iar precedentul creat de Belgia, Spania, Olanda și Irlanda ar putea încuraja și alte țări să urmeze același drum. În contextul războiului din Gaza și al creșterii violențelor coloniștilor, această măsură contribuie la izolarea economică a ocupației și la protejarea drepturilor poporului palestinian.
