Contextul protestelor
Totul a început în urmă cu aproximativ o lună, când guvernul bolivian a anunțat reducerea treptată a subvențiilor la carburanți, o măsură cerută de Fondul Monetar Internațional pentru a reduce deficitul bugetar. Pentru o țară în care transportul și agricultura depind masiv de motorină și benzină, această decizie a fost percepută ca o lovitură directă asupra puterii de cumpărare a populației. Prețurile au crescut cu până la 30% în doar câteva săptămâni, iar inflația a început să erodeze veniturile celor mai săraci.
Pe lângă aceasta, sindicatele din învățământ au ieșit în stradă cerând majorarea bugetului pentru educație de la 5% la 8% din PIB, precum și salarii mai mari pentru profesori. „Copiii noștri merită școli decente, nu să învețe în săli de clasă dărăpănate, fără electricitate sau apă curentă”, a declarat María Condori, lidera Federației Sindicale a Învățătorilor din La Paz. Protestele s-au extins rapid, iar fermierii, șoferii de camioane și minerii s-au alăturat, blocând principalele autostrăzi și drumuri de acces către orașe.
Blocajele și impactul economic
Blocajele rutiere au devenit principala armă a protestatarilor. În departamentele La Paz, Cochabamba, Santa Cruz și Potosí, sute de puncte de blocare au împiedicat circulația mărfurilor și a persoanelor. Lanțurile de aprovizionare s-au rupt: alimentele perisabile, cum ar fi carnea, lactatele și legumele, nu mai ajung pe piețe, iar prețurile au explodat. În capitala La Paz, o pungă de cartofi costă acum de trei ori mai mult decât acum o lună. Spitalele raportează lipsuri de medicamente și oxigen, iar pacienții cronici sunt în pericol.
Economia Boliviei, deja fragilă după pandemie și scăderea prețurilor la gaze naturale, a intrat în recesiune tehnică. Banca Centrală estimează pierderi de peste 500 de milioane de dolari pe săptămână din cauza blocajelor. Exporturile de soia, minereuri și carne de vită – principalele surse de valută – sunt blocate la granițe. „Este o catastrofă. Dacă nu se deblochează drumurile în următoarele zile, vom avea o criză umanitară”, a avertizat ministrul Economiei, Marcelo Montenegro.
Starea de urgență: ce înseamnă?
Declararea stării de urgență oferă guvernului puteri speciale pentru a mobiliza armata, a impune restricții de circulație și a confisca bunuri dacă este necesar. Președintele Arce a ordonat desfășurarea trupelor pentru a debloca drumurile, dar a promis că nu va folosi forța excesivă. „Nu vom permite ca țara să fie ținută ostatică de câteva grupuri. Vom restabili ordinea, dar cu respect pentru drepturile omului”, a declarat el într-un discurs televizat.
Cu toate acestea, măsura a stârnit critici dure din partea opoziției și a organizațiilor pentru drepturile omului. Fostul președinte Evo Morales, care se află acum în exil, a acuzat guvernul de autoritarism. „Arce nu face decât să repete greșelile dictaturilor trecute. În loc să asculte poporul, trimite armata împotriva lui”, a scris Morales pe rețelele sociale. Liderii protestelor, precum Juan Carlos Huarachi de la Centrala Obrera Boliviana (COB), au promis că vor continua acțiunile până când cererile lor vor fi îndeplinite.
Reacții internaționale și perspective
Comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare evoluțiile. Statele Unite și Uniunea Europeană au cerut dialog și reținere, în timp ce vecinii Peru și Chile și-au închis temporar granițele pentru a preveni un aflux de refugiați. Organizația Statelor Americane (OEA) a oferit mediere, dar până acum ambele părți par intransigente.
Analiștii consideră că această criză reflectă fracturile adânci ale societății boliviene. Pe de o parte, guvernul trebuie să echilibreze bugetul și să respecte acordurile cu FMI; pe de altă parte, populația, sărăcită și lipsită de servicii de bază, nu mai suportă ajustări. „Arce se joacă cu focul. Dacă nu găsește o soluție politică rapid, riscă să fie răsturnat, așa cum s-a întâmplat cu atâția președinți înaintea lui”, a declarat politologul Miguel Centellas de la Universitatea din Mississippi.
Ce urmează?
Pentru moment, armata a început să deblocheze drumurile principale, dar confruntările cu protestatarii sunt inevitabile. În Cochabamba, forțele de ordine au folosit gaze lacrimogene pentru a dispersa o mulțime care arunca cu pietre. Cel puțin 12 persoane au fost rănite, iar 30 au fost arestate. Liderii sindicali cheamă la o grevă generală națională săptămâna viitoare, ceea ce ar putea paraliza complet țara.
În același timp, președintele Arce încearcă să câștige timp. El a anunțat că va convoca o masă rotundă cu toate părțile implicate, dar fără a ceda asupra subvențiilor. „Nu putem tipări bani. Trebuie să fim responsabili fiscal”, a spus el. Rămâne de văzut dacă această abordare va calma spiritele sau va alimenta și mai mult focul.
De ce este important:
Situația din Bolivia nu este doar o criză națională, ci un semnal de alarmă pentru întreaga regiune. În contextul în care America Latină se confruntă cu inflație ridicată, sărăcie și instabilitate politică, modul în care guvernul bolivian gestionează aceste proteste va stabili un precedent. Dacă represiunea eșuează și protestele se transformă într-o revoltă generală, am putea asista la o nouă criză de guvernare, cu impact asupra piețelor de energie și a migrației. De asemenea, soarta subvențiilor la combustibil este urmărită cu atenție de alte țări care se confruntă cu presiuni similare din partea FMI. În esență, Bolivia testează limitele democrației și ale economiei de piață într-o lume post-pandemică.
