Un război fără declarație formală
Președintele Donald Trump susține că SUA se află într-un „conflict armat” cu „narco-teroriștii” care operează aceste bărci. Declarația este una extrem de gravă, pentru că ridică imediat problema autorizării din partea Congresului. Conform legislației americane, folosirea forței militare letale împotriva unor grupări non-statale necesită, în mod normal, o aprobare legislativă clară sau o justificare bazată pe dreptul internațional al războiului. Niciuna dintre aceste condiții nu pare să fie îndeplinită în cazul de față.
Operațiunea a început în septembrie, în largul coastelor venezuelene din Marea Caraibelor, și s-a extins în octombrie și în estul Pacificului. Luna octombrie a fost cea mai sângeroasă, cu 45 de persoane ucise. Cele mai multe lovituri din acest an au avut loc în zona Pacificului. Totul se petrece pe fundalul celei mai mari acumulări de forțe militare americane din America Latină din ultimele decenii – o campanie de presiune care a culminat, în ianuarie, cu capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro.
Cine sunt, de fapt, victimele?
Un detaliu cutremurător a ieșit la iveală după ce jurnaliștii de la Associated Press au mers într-o regiune a Venezuelei din care au plecat unele dintre bărcile atacate. Patru bărbați au fost identificați ca fiind uciși în raiduri. Rudele și localnicii intervievați au spus că aceștia erau, în marea lor majoritate, muncitori sezonieri sau pescari care câștigau aproximativ 500 de dolari pentru o singură cursă. Nu erau traficanți de droguri în stilul hollywoodian, ci oameni săraci, disperați, care încercau să supraviețuiască.
Această realitate contrazice puternic narațiunea oficială de la Washington, care prezintă victimele drept membri ai cartelurilor mexicane sau narco-teroriști periculoși. Realitatea de pe teren este cu totul alta, iar discrepanța dintre declarațiile politice și ce se întâmplă efectiv aruncă o umbră serioasă asupra întregii operațiuni.
Fentanilul nu vine cu barca
Un alt aspect esențial, ignorat în mod convenabil de oficialii americani, este tipul de droguri care circulă efectiv pe aceste rute. Bărcile rapide din Caraibe și Pacific transportă, în principal, cocaină – nu fentanil. Fentanilul, opioidul sintetic care a provocat mii de decese prin supradoză în SUA, ajunge în Statele Unite pe cale terestră, din Mexic, unde este produs folosind precursori chimici importați din China și India. Prin urmare, distrugerea acestor ambarcațiuni nu afectează aproape deloc principala sursă a crizei de sănătate publică invocate ca justificare.
Trump a afirmat, în repetate rânduri, că fiecare barcă distrusă a salvat 25.000 de vieți americane. Experții și foștii oficiali americani anti-narcotice spun că aceste declarații sunt fie exagerări grosolane, fie simple neadevăruri. Datele federale arată, de altfel, că decesele prin supradoză de opioide au scăzut în ultimii ani, în principal datorită programelor de sănătate publică din ultima perioadă a administrației Biden, care au crescut accesul la medicamente ce previn decesul în caz de supradoză. De la aproximativ 80.000 de morți pe an în perioada 2021-2023, cifra a coborât la circa 55.000 în 2024 și la aproximativ 44.000 anul trecut.
Un record ignorat
Un detaliu care arată cât de problematică este logica acestor atacuri vine de la Paza de Coastă americană. În 2024, ultimul an al mandatului lui Joe Biden, Garda de Coastă a stabilit un record istoric în ceea ce privește cantitatea de cocaină confiscată – 225 de tone metrice. Cu alte cuvinte, metodele clasice de interceptare a navelor, considerate de Trump ineficiente, funcționau de fapt mai bine ca oricând. Trecerea la lovituri militare letale nu doar că nu a îmbunătățit aceste rezultate, dar a și produs un număr uriaș de morți.
Critici dure și procese în instanță
Operațiunea a atras critici vehemente, mai ales după ce s-a aflat că armata americană a ucis supraviețuitori ai primului atac asupra unei bărci printr-o a doua lovitură. Oficialii administrației și mulți parlamentari republicani susțin că acțiunea a fost legală și necesară, însă democrații și experții în drept internațional o numesc crimă, dacă nu chiar crimă de război.
Amanda Klasing, directoare națională pentru relații guvernamentale la Amnesty International SUA, a declarat recent că „uciderile extrajudiciare devin ceva normal” pe măsură ce bilanțul morților crește. „Nu doar că aceste ucideri sunt ilegale, ele sunt imorale. Oamenii cu conștiință nu pot permite ca acest lucru să continue, însă Congresul nu a reușit până acum să oprească, sau măcar să încetinească, această campanie letală și ilegală”, a spus ea.
În ianuarie, familiile a doi cetățeni din Trinidad și Tobago, uciși într-un atac din octombrie, au dat în judecată guvernul federal american, calificând atacul drept crimă de război și parte a unei „campanii militare fără precedent și vădit ilegale”. Plângerea precizează că loviturile au fost executate fără autorizarea Congresului și în absența unui conflict militar real între SUA și carteluri, care ar putea justifica, conform legilor războiului, folosirea forței letale. „Aceste ucideri premeditate și intenționate nu au nicio justificare legală plauzibilă. Prin urmare, au fost simple crime, ordonate de persoane aflate la cele mai înalte niveluri ale guvernului și executate de ofițeri militari din lanțul de comandă”, se arată în documentul depus la instanță.
De ce este important:
Acest subiect nu este doar o chestiune de politică externă americană – este o problemă care ne privește pe toți. Loviturile militare asupra unor ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri ridică întrebări fundamentale despre statul de drept, despre suveranitatea țărilor din America Latină și despre limitele folosirii forței armate. Dacă o națiune puternică precum SUA poate ucide sute de oameni în apele internaționale fără o autorizație clară a Congresului și fără un conflict declarat, ce împiedică alte state să procedeze la fel? Mai mult, aceste atacuri nu rezolvă problema drogurilor – fentanilul continuă să intre nestingherit pe cale terestră, iar cocaina distrusă în bărci este înlocuită rapid de alte transporturi. În schimb, sute de familii sărace din Venezuela și alte țări din regiune plâng morți care, în cele mai multe cazuri, nu erau decât oameni obișnuiți în căutarea unui venit. Este o lecție amară despre modul în care războiul împotriva drogurilor poate deveni, la rândul său, o formă de violență de stat.
