Noua Delhi a fost, în weekend, scena unui spectacol diplomatic rar: 11 lideri ai puterilor emergente, reprezentând aproape jumătate din populația planetei și 40% din PIB-ul global, au semnat o declarație comună în prima zi a summitului. Faptul în sine este o victorie a diplomatiei indiene, mai ales dacă luăm în considerare că, abia luna trecută, miniștrii de externe ai aceluiași bloc au părăsit masa de negocieri fără niciun comunicat comun, blocați de abisul dintre Iran și Emiratele Arabe Unite (EAU).
Arta compromisului: Nimeni nu este numit, toți sunt vizați
"Declarația de la New Delhi" este un manual de limbaj diplomatic codat. Textul exprimă "îngrijorare profundă" pentru escaladarea tensiunilor în Orientul Mijlociu și cere "reținere maximă", dar evită cu grijă să numească Statele Unite, Israel, Iran sau statele din Golf. Este un text scris de avocatul diavolului: condamnă atacurile asupra infrastructurii civile și a instalațiilor nucleare protejate de AIEA – o aluzie transparentă la bombardamentele americane și israeliene asupra siturilor de la Natanz, Isfahan și Fordow din 2025 – dar refuză să atribuie responsabilitatea.
Aceasta nu este o slabiciune, ci o necesitate structurală. BRICS-ul de azi nu mai este clubul intim al lui BRIC (Brazilia, Rusia, India, China) din 2006. Extinderea cu Egiptul, Etiopia, Iranul, EAU, Arabia Saudită și Indonezia a transformat blocul într-o arene geopolitică unde adversarii declarat – Iranul și EAU – trebuie să stea la aceeași masă. India, ca gazdă, a jucat rolul de arbitru suprem. Premiul ministru Narendra Modi a descris momentul ca pe unul de "majorat" al blocului, apelând la Globalul Sud să devină un "modelator de reguli" (rule-shaper), nu doar un acceptor pasiv.
Războiul comercial: O critică fără nume, dar cu adresă certă
La capitolul economic, tonul a fost mai ascuțit, dar tot anonim. Declarația opune "o fermă opoziție" la măsurile unilaterale de tarife și non-tarifare care distorsionează comerțul, criticând "războiul comercial global" fără a pronunța numele lui Donald Trump. Totuși, adresa este clară: China, Rusia și India au fost țintite de tarifele washingtonene. Vladimir Putin a fost cel mai direct, acuzați puterile "obişnuite să gândească în categorii coloniale" că folosesc tarifele, sancțiunile și "forța brută" pentru a conține competiitorii emergenti.
Paradoxal, blocul care se vrea alternativă la ordinea occidentală evită să confrunte direct pe architectul acesteia. Un analist senior de la International Crisis Group, Praveen Donthi, a sintetizat perfect: "Membrii, investiți în succesul acestui grup non-occidental, ar fi rezonabil mulțumiți de rezultatul modest". Modest, dar esențial: a menținut unitatea grupului vie.
Ucraina: Elefantul din cameră pe care nimeni nu îl atinge
Dacă Orientul Mijlociu a forțat o formulare ambigă, Ucraina a fost aproape invizibilă în textul final. Rusia, membru fondator, nu a putut fi condamnată de partenerii săi, dar nici nu a putut impune narativa sa. Declarația se limitează la un apel generic la "dialog, consultări și diplomatie" pentru soluționarea disputelor internaționale. În schimb, o clauză crucială pentru Moscova a fost inclusă: condamnarea sancțiunilor unilaterale neautorizate de Consiliul de Securitate al ONU. Este o victorie diplomatică a Rusiei, care validează retorica după care Occidentul acționează în afara legii internaționale.
Interesant a fost să vedem că, conform surselor ruse, atât Xi Jinping, cât și Modi au oferit serviciile lor pentru negocieri de pace în Ucraina, iar Putin a acceptat pregătirea. India, care a cumpărat petrol rusesc masiv după 2022 (în ciuda presiunilor SUA), joacă un joc dublu periculos: partener strategic al Moscovei și al Washingtonului simultan.
Cauza palestiniană: Punctul de convergență morală
Singurul domeniu unde limbajul a fost neted, moral și explicit a fost Gaza. Declarația condamnă "războiul genocid" al Israelului, cer acces umanitar neîntrerupt, susține UNRWA și cere aderarea deplină a Palestinii la ONU, reafirmând soluția celor două state cu frontierele din 1967 și Estul Ierusalimului ca capitală. Aici, BRICS-ul găsește cea mai puternică voce comună – o voce anti-colonială care resonă puternic în capitalele Globalului Sud, de la Pretoria la Jakarta.
Multipolaritatea: Un ideal încă în căutare de instrumente
Summitul a revelat, din nou, limita fundamentală a BRICS-ului: poate menține conversațiile dificile vii și poate afirma principii largi, dar luptă să atribuie responsabilități sau să organizeze acțiune colectivă când interesele membrilor se ciocnesc. Fosta secretară de stat indiană, Nirupama Menon Rao, a notat pe X că "consensul a fost păstrat, dar doar printr-un limbaj deliberat generalizat. În aceasta s-a expus valoarea BRICS-ului și limita sa".
Xi Jinping a vorbit de îndreptățirea ordinii internaționale spre "echitate și justiție". Putin a cerut reprezentare mai mare a Asiei, Africei și Americii Latine în Consiliul de Securitate ONU. Modi a vrut transformarea "piramidei privilegiului într-o platformă de parteneriat". Dar, în lipsa unei arhitecturi instituționale puternice (o bancă propriu-zisă puternică, un sistem de plăți alternativ funcțional la scară largă, o forță militară sau politică coerentă), multipolaritatea rămâne un slogan mobilizator, nu o realitate operațională.
Concluzie: India, architectul neînvins al echilibrului
La finalul celor două zile, imaginea care rămâne este cea a lui Modi, stând la centru, ținând împreună un bloc fracturat. India a demonstrat că, în lumea multipolară, puterea nu vine din forța de a impune voia, ci din capacitatea de a gestiona haosul. Summitul de la New Delhi nu a rezolvat niciun război, nu a oprit nicio taxă vamală și nu a reformat FMI. Dar a reușit ceva mai rar: a demonstrat că Globalul Sud poate exista ca entitate politică coezivă chiar și când componentele sale sunt în război unele cu altele. Este un început. Sau, cum a zis Modi, un "majorat".
De ce este important:
Acest summit BRICS 2026 nu a fost despre decizii spectaculoase, ci despre supraviețuirea instituțională. Declarația de la New Delhi dovedește că blocul a ajuns la o maturitate forțată: știe că nu poate acționa ca un stat, dar refuză să se dizolve. Pentru România și UE, semnalul este clar: Globalul Sud nu mai acceptă regulile impuse de Bruxelles sau Washington, dar nici nu are o alternativă coezivă. Instabilitatea vine precis din această zonă de umbră: o putere economică uriașă (40% PIB) fără o singură voce politică. Următorul summit va testa dacă acest "majorat" diplomatic se transformă în capacitate legislativă sau rămâne un ritual anual de solidaritate verbală.
