Bucurie, dezamăgire și proteste: O privire asupra meciului Egipt-Iran la Cupa Mondială
Seattle, Statele Unite – A fost un meci care a avut de toate: goluri, bucurii și inimi frânte, mulțimi zgomotoase, confruntări și camaraderie. Au fost proteste, politică și steaguri palestiniene. A fost un penalty ratat. A fost bucurie. A fost dezamăgire. Remiza 1-1 dintre Egipt și Iran, disputată vineri la Seattle în cadrul Cupei Mondiale FIFA, a avut toate ingredientele unui spectacol total.
Iranul rămâne în cursă pentru calificare ca una dintre cele mai bune opt echipe de pe locul trei, în funcție de rezultatele de sâmbătă. Dar pentru Egipt, această seară a fost una istorică: pentru prima dată, naționala lor a trecut de faza grupelor Cupei Mondiale. Iar sărbătoarea a fost pe măsură.
Sărbătoarea egiptenilor: „Un sentiment extraordinar”
Imediat după fluierul final, în afara stadionului au izbucnit festivități sălbatice printre fanii egipteni. Oameni îmbrăcați în tricouri roșii, cu fețele vopsite în culorile steagului național, cântau și dansau. Daniel Salib, învăluit într-un steag egiptean, a declarat pentru Al Jazeera: „Sentimentul este extraordinar. După acest meci, după cum am jucat cu Noua Zeelandă și cu Belgia, merităm din plin. Nu pot fi mai mândru de această țară și de această echipă.”
Egiptul a supraviețuit unui asalt final al Iranului, care a lovit bara și a avut un gol anulat de VAR pentru offside. Iranul a ratat și un penalty în prima repriză, dar meciul a fost plin de acțiune, cu replici date de ambele părți.
Dezamăgirea iranienilor: „Echipa a făcut o treabă frumoasă”
De partea cealaltă, Saeed Nassef, un suporter iranian, și-a exprimat dezamăgirea față de rezultat, dar și speranța că Iranul va trece mai departe, în funcție de meciurile de duminică seară. „Echipa iraniană a făcut o treabă frumoasă. S-au confruntat cu multe greutăți, dar suntem foarte fericiți de cum au jucat”, a spus Nassef.
Însă atmosfera din jurul stadionului nu a fost doar despre fotbal. Protestatari împotriva guvernului iranian s-au adunat în afara arenei, fluturând steaguri americane și israeliene și ținând fotografii ale opozantului iranian Reza Pahlavi. Nassef, care purta steagul oficial al Iranului (cu numele lui Dumnezeu), a fost unul dintre fanii care au spus că s-au confruntat cu hărțuiri din partea activiștilor de opoziție. „Suntem aici să susținem echipa. Suntem aici să susținem sportul... Nu e frumos ca oamenii să vină aici și să spună lucruri urâte, pentru că noi suntem aici să susținem jucătorii. Vrem puțină fericire”, a explicat el.
Confruntări și acuzații
După meci, Al Jazeera a fost martoră la o confruntare între activiști antiguvernamentali și un suporter care purta steagul Iranului. Protestatarii l-au insultat, numindu-l „terorist” și spunându-i să părăsească țara. Au scandat și lozinci islamofobe. Suporterul, care s-a identificat doar cu prenumele Milad, s-a apropiat de un bărbat care conducea scandările cu un megafon și critica fanii echipei naționale. S-a oprit la câțiva centimetri de protestatar, înainte ca poliția să intervină să-i despartă.
„Problema mea nu e politică. Problema mea e: jucătorii joacă pentru țară, joacă pentru oameni. Eu susțin oamenii. Asta e tot”, a spus Milad. „Bun sau rău, nu contează. Oamenii noștri au mers și au încercat să creeze bucurie pentru alții, și asta e tot ce contează”, a adăugat el.
Armonie în tribune
În ciuda agitației, sărbătoarea egiptenilor a continuat nestingherită. În interiorul stadionului, atmosfera a fost electrică pe tot parcursul meciului – niciun loc gol, niciun moment de liniște. La pauză, mai mulți fani iranieni și egipteni au făcut poze împreună. Jucătorii și-au arătat și ei sprijinul reciproc: după fluierul final, mai mulți fotbaliști egipteni i-au consolat pe cei iranieni, vizibil afectați de rezultat.
Pe parcursul celor 90 de minute, spectatorii au alternat scandările între „Iran, Iran” și „Misr, Misr” (arabă pentru Egipt), fără să se acopere unii pe alții. Au fost câteva steaguri iraniene din perioada prerevoluționară (cu leu și soare), dar au fost mult depășite numeric de steagul oficial. Unii au fluturat steaguri LGBTQ+ și accesorii curcubeu, deoarece meciul fusese desemnat „Meciul Mândriei” al Cupei Mondiale. Dar nu au apărut probleme în stadion, în ciuda controversei din jurul subiectului.
Fanii egipteni și-au etalat mândria străveche cu coifuri și costume de faraoni. „Suntem atât de mândri să fim egipteni și atât de mândri de echipa noastră națională”, a spus Karim Elshabini, care purta o coroană de faraon aurie și neagră și un tricou roșu al Egiptului. „Se simte fantastic. Toată lumea vibrează bine. Oamenii sunt foarte faini. Fanii egipteni, fanii iranieni, ne distrăm cu toții.”
Steaguri palestiniene și mesaje politice
La meci au fost prezente numeroase steaguri palestiniene, câteva fiind expuse proeminent în spatele porților. Bilal Ali, un fan egiptean care a adus un steag palestinian, a spus că ar vrea să țină politica departe de fotbal, dar cu atrocitățile israeliene care continuă în Gaza și în alte părți, nu poate rămâne tăcut. „Mă simt vinovat uneori când vin la meci și oamenii noștri din Palestina sunt bombardați și uciși”, a mărturisit el. Mai mulți fani egipteni și iranieni au scandat „Free Palestine” pe lângă el.
Hameed, un fan iranian care a dorit să fie identificat doar cu prenumele, purta un tricou pe care scria „Minab 168”. Mesajul era menit să onoreze victimele unei școli din sudul Iranului care a fost bombardată în prima zi a războiului SUA-Israel împotriva țării. „Vreau doar să reamintesc lumii că soarta acestor copii care au fost bombardați, intenționat sau nu, nu trebuie uitată”, a spus Hameed. „Politica la o parte, umanitatea trebuie să supraviețuiască, iar singura cale este să îi protejăm pe copii, fie că sunt aruncați în aer în Palestina, Liban, Iran, Sudan sau Congo.”
Un moment istoric pentru Egipt
Dincolo de declarațiile politice, steaguri și proteste, la fluierul final, momentul i-a aparținut Egiptului, cu o performanță sportivă istorică. „Să-ți vezi țara după atâția ani de încurajări, cu toate suișurile și coborâșurile, să depună în sfârșit un efort bun și să obțină rezultate bune este un sentiment ireal”, a spus Rafael Youssef, care avea culorile steagului egiptean pictate pe obraz.
De ce este important:
Acest meci nu a fost doar despre fotbal. A fost o oglindă a tensiunilor politice și sociale care traversează Orientul Mijlociu, dar și a speranței și bucuriei pe care sportul le poate aduce. Calificarea istorică a Egiptului în fazele eliminatorii ale Cupei Mondiale reprezintă un moment de mândrie națională, în timp ce protestele și steagurile palestiniene arată că fotbalul rămâne un teren de luptă simbolic pentru dreptate și solidaritate. În același timp, confruntările dintre fanii iranieni și activiștii antiguvernamentali subliniază cât de greu este să separi sportul de politică, mai ales într-un context global încărcat. Este o lecție despre cum fotbalul poate uni, dar și diviza, și despre cum, în ciuda tuturor diferențelor, oamenii caută fericirea și recunoașterea.
