Această spaimă nu este singulară. O investigație studențească de amploare, realizată de jurnaliștii Jennifer Nehrer, Reo, Jackson Mills și Sasha Ryu și prezentată în seria documentară AJ+ Direct From, a scos la iveală o rețea tulbure: universități de prestigiu din sudul Californiei au furnizat cadavre proaspete Marinei SUA, care, la rândul ei, le-a pus la dispoziția echipelor medicale ale armatei israeliene. Contractele federale arată că, din 2018, USC a livrat cel puțin 89 de corpuri în cadrul unor acorduri ce implicau atât instruirea personalului marinei americane, cât și a chirurgilor israelieni. Iar când USC nu a mai putut ține pasul cu cererea, a apelat la o altă instituție publică, University of California, San Diego (UCSD), care a transferat, conform documentelor, 124 de cadavre între 2024 și începutul lui 2026.
Ceea ce face povestea cu atât mai tulburătoare este metoda de „reanimare” a corpurilor, descrisă într-o lucrare medicală din 2020, semnată de instructori de la USC și ai Marinei. Timp de patru zile, într-un curs de „chirurgie de traumă în luptă”, cadavrele donate erau perfuzate cu sânge artificial, pentru a simula sângerarea activă a soldaților răniți pe câmpul de luptă. Pe aceste corpuri se recreau răni prin împușcare în piept și picioare, ori explozii provocate de dispozitive improvizate (IED) la nivelul feței și trunchiului. Marina SUA a declarat pentru AJ+ că leziunile erau realizate „cu instrumente chirurgicale”, pentru un mediu de antrenament „hiper-realist”. Însă mai mulți chirurgi de traumă consultați de jurnaliști au subliniat că utilizarea cadavrelor perfuzate este o practică extrem de specializată, deloc comună în programele chirurgicale obișnuite.
În timp ce interesul public abia acum capătă amploare, programul pare să funcționeze de aproape un deceniu. Primele echipe medicale israeliene au sosit în Los Angeles încă din 2013. USC a negat că ar fi vorba de un „program militar”, catalogând cursul drept „educațional”, iar personalul medical israelian drept „noncombatant”. UCSD, la rândul ei, a respins termenul de „antrenament militar”, susținând că acesta „caracterizează greșit cursul”. Dar documentele consultate de AJ+ și materialele din surse israeliene sugerează o nevoie crescândă de pregătire chirurgicală legată direct de războiul din Gaza. Din 2023, un număr tot mai mare de medici și chirurgi militari israelieni de rang înalt au fost integrați în brigăzile de pe linia frontului.
Pentru familiile donatorilor, șocul este cu atât mai mare cu cât actele de donație nu menționează posibila utilizare a corpurilor în scopuri militare. Mai mult, donatorii nu pot impune restricții, iar urmașii nu pot afla ce s-a întâmplat cu trupurile după deces. Dr. Mohamad Raad, medic afiliat USC, pune întrebarea care frământă pe toată lumea: „Indiferent dacă ni se pare macabru sau nu, partea cu adevărat tulburătoare este: știa pacientul? Ar fi fost de acord?”
Jennifer Gomez, a cărei bunică, Jean McNeil Sargent, și-a donat corpul către UCSD în 2012, răspunde fără ezitare: „Nu mi-am dat seama că militari internaționali vin aici să se antreneze pe corpurile familiilor noastre. Mai ales armate acuzate de crime de război și care ucid activ oameni.” Bunica ei a murit înainte ca UCSD să înceapă să furnizeze cadavre pentru programul israelian, dar Gomez crede că toți donatorii merită să știe toate utilizările posibile. „Majoritatea oamenilor, ca bunica mea, iau o astfel de decizie crezând că fac ceva mai bun pentru lume, nu că vor face o forță militară mai puternică.”
Revelațiile i-au făcut pe unii potențiali donatori să se răzgândească. Wendy Smith, profesoară de engleză, a declarat pentru AJ+ că nu se mai simte confortabil să-și doneze corpul: „Nu vreau să sprijin genocidul și înfometarea, nu vreau să sprijin politicile israeliene nici măcar în cel mai mic mod.” Când și-a retras acordul, a primit un răspuns de la un reprezentant UCSD care spunea: „Înțeleg că aveți unele rezerve... Nu vom răspunde unor relatări inexacte din punct de vedere faptic, făcute de reporteri studenți care au o agendă.”
Jurnaliștii studenți resping această acuzație. „Singura agendă pe care am avut-o vreodată a fost să investigăm și să relatăm adevărul”, a spus Sasha Ryu, de la USC. Colegul său, Thomas Murphy, a mărturisit că descoperirea programului de antrenament chirurgical a fost tulburătoare pentru familiile intervievate: „Erau profund zguduite.”
Miriam Volpin, la rândul ei, se bucură că povestea iese la lumină, dar cere universităților să recunoască inducerea în eroare și să explice cum vor reconstrui încrederea. „Sunt sigură că programul lor de donații este în ruină din cauza lipsei de încredere”, a spus ea.
De ce este important:
Această investigație ridică întrebări fundamentale despre etica donării de corpuri, transparența instituțiilor academice și complicitatea lor în conflicte armate. Dincolo de oroarea personală a familiilor, cazul dezvăluie o zonă gri în care universități publice și private din SUA au facilitat, cu bani federali, antrenamente pentru o armată străină acuzată de crime de război. Faptul că donatorii nu au fost informați subminează însuși principiul consimțământului informat, piatra de temelie a eticii medicale. În plus, legătura directă cu războiul din Gaza transformă aceste cadavre în instrumente ale unui conflict care a provocat zeci de mii de victime civile. Pentru societatea civilă, această dezvăluire este un semnal de alarmă: corpurile noastre pot ajunge, fără știrea noastră, să servească unor scopuri pe care le-am repudia cu vehemență. Iar pentru universități, este un test de integritate – vor alege să protejeze interesele contractuale sau să redea demnitatea celor care au crezut în misiunea lor științifică?
