Valul de căldură a determinat autoritățile din Marea Britanie, Franța, Spania și Italia să emită alerte roșii, cel mai înalt nivel de avertizare. În Franța, mai multe regiuni au impus restricții temporare, inclusiv interzicerea vânzării de alcool în anumite zone, iar în Germania au fost emise avertismente naționale de caniculă. La Madrid, temperatura a atins 39°C, ceea ce a dus la anularea unei proiecții publice a Cupei Mondiale. În Marea Britanie, unde locuințele sunt construite pentru a reține căldura, nu pentru a face față caniculei, autoritățile au sfătuit populația să evite deplasările și să se hidrateze constant.
Cauzele acestui fenomen sunt multiple. Un „dom de căldură” – o zonă persistentă de presiune atmosferică ridicată – a blocat aerul fierbinte deasupra Europei de Vest, aducând cer senin, vânturi slabe și soare prelungit. Aerul cald care a urcat din Africa de Nord a amplificat și mai mult temperaturile. În plus, mările neobișnuit de calde din jurul Marii Britanii, Irlandei, Franței și Mediteranei de Vest au menținut temperaturile ridicate și pe timpul nopții, în special în zonele de coastă. Conform autorității portuare din Spania, apele de coastă au atins niveluri record de căldură.
Datele furnizate de Copernicus, programul european de observare a Pământului, arată că în zonele cele mai afectate – vestul Franței, Anglia și Țara Galilor – temperaturile medii zilnice au fost cu peste 12°C mai ridicate decât media perioadei 1991-2020. Oamenii de știință subliniază că acest val de căldură timpuriu face parte dintr-o tendință mai amplă de încălzire globală. Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid pe planetă, cu o creștere a temperaturilor de aproximativ 0,56°C pe deceniu de la mijlocul anilor 1990, de peste două ori mai mult decât media globală. Schimbările climatice fac valurile de căldură mai frecvente, mai intense și mai susceptibile să apară mai devreme sau mai târziu în an.
Pentru a pune în context temperaturile cu care se confruntă Europa, Al Jazeera a analizat temperaturile maxime din cinci capitale europene pe 24 iunie și le-a comparat cu orașe din Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Asia, unde temperaturile ridicate sunt mai tipice. Rezultatele sunt grăitoare: Parisul a înregistrat 42°C, în timp ce Mecca a avut „doar” 41°C. Londra a atins 40°C, depășind Bagdadul (39°C) și Cairo (38°C). Madridul a egalat Riadul cu 39°C, iar Berlinul a fost mai cald decât Dubaiul, cu 38°C față de 37°C. Doar Roma a rămas sub temperaturile din Golf, cu 37°C față de 40°C în Kuwait City.
Europa este deosebit de vulnerabilă la astfel de fenomene, deoarece mare parte din locuințe și infrastructură nu au fost construite pentru a face față unor perioade prelungite de căldură extremă. Doar aproximativ 20% dintre locuințele europene au aer condiționat, comparativ cu peste 90% în Statele Unite sau în statele din Golf. Aceasta înseamnă că populația este expusă unor riscuri majore pentru sănătate, inclusiv insolație, deshidratare și agravarea bolilor cardiovasculare. De asemenea, valurile de căldură cresc riscul de incendii de vegetație, așa cum s-a întâmplat în Franța și Spania în ultimele zile.
Cum se măsoară temperatura? Temperatura pe care o vedeți la știri sau pe aplicația meteo de pe telefon se bazează pe o rețea de stații meteorologice amplasate în întreaga lume. Pentru a asigura citiri precise, stațiile folosesc termometre speciale cu rezistență de platină, plasate în interiorul unor instrumente umbrite, cunoscute sub numele de ecran Stevenson. Măsurătorile se fac la o înălțime standard de 1,25-2 metri deasupra solului. Acest lucru oferă o citire care reflectă temperatura aerului pe care o simt oamenii. Există două scale cunoscute pentru măsurarea temperaturii: Celsius și Fahrenheit. Doar câteva țări, inclusiv Statele Unite, folosesc Fahrenheit ca scară oficială. Majoritatea lumii folosește scara Celsius, numită după astronomul suedez Anders Celsius, care a inventat scara de 0-100 de grade pentru punctele de îngheț și fierbere, deși inițial era inversată, în 1742.
Temperatura aerului singură nu corespunde adesea cu cât de cald se simte pentru corpul vostru. De aceea, prognozele raportează o temperatură „resimțită”, care ajustează temperatura aerului pe baza unor factori precum umiditatea, viteza vântului și expunerea la soare. Umiditatea măsoară cât de mult vapor de apă se află în aer. Această umezeală încetinește evaporarea transpirației, astfel încât corpul nu se poate răcori la fel de eficient. Chiar dacă termometrul arată aceeași valoare, lumina directă a soarelui adaugă căldură suplimentară, motiv pentru care zonele umbrite se simt mai răcoroase.
În concluzie, valul de căldură care a lovit Europa nu este doar o anomalie meteorologică, ci o consecință directă a schimbărilor climatice. Faptul că Parisul devine mai fierbinte decât Mecca ar trebui să ne dea de gândit: niciun continent nu este imun la efectele încălzirii globale, iar Europa, deși considerată o regiune temperată, se confruntă acum cu realități climatice pentru care nu este pregătită. Este nevoie de măsuri urgente de adaptare, de la izolarea termică a locuințelor până la extinderea rețelelor de aer condiționat eficient energetic, dar și de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a limita amploarea acestor fenomene extreme.
De ce este important:
Acest articol evidențiază un paradox alarmant: orașe europene, considerate temperate, devin mai fierbinți decât centrele tradiționale ale căldurii din Orientul Mijlociu. Este un semnal că schimbările climatice nu mai sunt o amenințare abstractă, ci o realitate imediată care afectează sănătatea, economia și modul de viață al milioanelor de oameni. Înțelegerea acestor comparații și a cauzelor din spatele lor este esențială pentru a mobiliza acțiuni concrete la nivel individual, național și global.
