„Începi să pierzi serviciile companiilor americane – Amazon, Google, eventual Apple, orice ar fi”, a declarat Prost pentru NPR. „Complet aleatoriu, însă. Nu știi niciodată când se va întâmpla ceva.”
Cardurile sale de credit, emise în Olanda și Canada, au fost anulate. A reușit să păstreze câteva conturi bancare, dar spune că serviciile bancare sunt reduse la minimum, iar chiar și transferuri de sume mici pot fi blocate fără explicații. Telefonul încă funcționează – „deocamdată”, precizează ea cu o ironie amară – însă unele servicii de e-mail, cloud și alte tehnologii sunt limitate.
Dar cel mai grav exemplu, recunoaște judecătoarea, este asigurarea de sănătate. Prost beneficiază de acoperire prin AXA, compania franceză care asigură personalul Curții Penale Internaționale. Compania a refuzat să-i plătească despăgubirile, deși – subliniază ea – nu are nicio obligație legală de a respecta sancțiunile americane. Cu alte cuvinte, o firmă europeană aplică voluntar presiunea Washingtonului, simplu pentru că are legături comerciale cu SUA. Exact acest efect în cascadă face sancțiunile atât de eficiente și, din perspectiva judecătorilor internaționali, atât de periculoase.
Cum a ajuns o judecătoare pe lista neagră
Sancțiunea lui Prost provine din ordinul executiv semnat de Donald Trump, care vizează oficialii CPI implicați în dosare legate de Israel și Gaza sau de Afganistan. În momentul desemnării, Prost activa temporar în Camera de Apel a curții, când procurorii au cerut autorizarea deschiderii unei anchete privind presupusele crime comise în legătură cu războiul din Afganistan. Prost și încă patru judecători au aprobat în unanimitate această cerere.
Ancheta acoperea fapte atribuite talibanilor și Statului Islamic și includea, în cuvintele judecătoarei, „o componentă mică legată de Statele Unite”. Acea componentă americană nu a fost niciodată urmărită și a fost ulterior deprioritizată de procurori. Rolul ei, insistă Prost, a fost exclusiv judiciar, nu investigativ. Judecătorii de la apel au trebuit doar să verifice dacă procurorii aveau temeiul legal și jurisdicția necesară pentru a proceda – un gest pe care ea îl compară cu autorizarea unui mandat de percheziție de către un judecător obișnuit.
„Nu există nicio anchetă legată de componenta americană din Afganistan, iar eu nu am nicio legătură cu situația Israel-Gaza”, a explicat Prost.
Un război mai larg între Washington și Haga
Desemnarea ei nu este un caz izolat, ci o piesă dintr-o confruntare mult mai amplă între administrația americană și Curtea Penală Internațională, confruntare care s-a intensificat după atacul din 7 octombrie 2023, condus de Hamas asupra Israelului, și războiul care a urmat în Fâșia Gaza.
Până în august 2026, nouă din cei 18 judecători ai curții se aflau sub sancțiuni americane, la fel și cei doi procurori adjuncți, fostul procuror-șef și un membru al personalului. Administrația Trump a amenințat că va merge mai departe, anunțând ceea ce a numit o „campanie a întregului guvern” pentru a „dismantla sistematic” CPI-ul, ca răspuns la anchetele care îi privesc pe americani și pe israelieni. NPR a contactat Departamentul de Stat pentru a clarifica dacă și când vor fi impuse sancțiuni suplimentare, dar departamentul nu a răspuns.
Pentru Prost, miza depășește cu mult disconfortul personal. Ea vede în aceste măsuri un atac direct asupra independenței judiciare. „Suntem judecători, iar ni se spune că, în loc să ne decidem cauzele pe baza faptelor și a legii care ne stau în față, așa cum suntem obligați prin jurământ, ni se cere să le decidem sau să nu le decidem în funcție de dorințele guvernului american”, a declarat ea.
Răspunsul: un proces în New York
Judecătoarea nu a rămas cu brațele încrucișate. În iunie, împreună cu colegii ei de la CPI, Reine Alapini-Gansou și Solomy Balungi Bossa, a dat în judecată președintele Trump și alți oficiali ai administrației la un tribunal federal din New York, susținând că măsurile sunt ilegale. Este o mișcare simbolică și practică în egală măsură: judecători internaționali care își apără, prin sistemul judiciar american însuși, dreptul de a-și exercita funcția fără presiuni externe.
Între timp, viața ei continuă, dar pe două planuri paralele. În afara sălii de judecată, sancțiunile i-au schimbat modul de a trăi – de la plăți refuzate la servicii blocate. Înăuntru, nimic nu s-a modificat. Dosarul ei actual privește presupusele crime legate de preluarea jihadistă a orașului Timbuktu, în Mali: persecuție, tortură și tratamente inumane.
„Nu voi renunța niciodată la meseria de judecător”, a afirmat Prost. „Aceste metode pe care le folosesc, aceste măsuri coercitive, sunt complet inutile.”
Ea spune că judecătorii și procurorii sancționați își continuă munca „obiectiv, independent și în conformitate cu jurământul pe care l-am depus”. O formulare care sună aproape banală, dar care, în contextul actual, capătă greutatea unui act de rezistență.
Povestea lui Kimberly Prost este, în fond, povestea unui experiment neconfortabil: ce se întâmplă când puterea economică a unei singure țări este folosită nu împotriva unor criminali de război, ci împotriva judecătorilor care ar fi trebuit să-i judece. Răspunsul, până acum, se vede în cardurile anulate ale unei femei care încă își citește dosarele în fiecare dimineață la Haga.
De ce este important:
Acest caz depășește sfera unei dispute diplomatice obișnuite. Sancțiunile impuse judecătorilor Curții Penale Internaționale reprezintă un precedent îngrijorător pentru ordinea juridică internațională: pentru prima dată, un stat puternic folosește instrumente economice coercitive nu împotriva celor acuzați de crime, ci împotriva celor chemați să le judece. Dacă judecătorii independenți pot fi pedepsiți personal – prin blocarea cardurilor, a asigurărilor de sănătate și a serviciilor bancare – pentru decizii luate în deplină conformitate cu legea, atunci principiul independenței judiciare, piatra de temelie a oricărui sistem de drept, devine vulnerabil oriunde în lume. Cazul Prost arată și cum sancțiunile americane se propagă dincolo de granițele SUA, companii europene aplicându-le voluntar din pricina legăturilor comerciale cu piața americană. Reacția judecătorilor – continuarea muncii și contestarea măsurilor în instanțele americane – va determina dacă presiunea economică poate sau nu să îndoaie justiția internațională.
