Dar iată paradoxul: proprietarii știu că prăbușirea este iminentă. Vecinii lor au văzut deja cum patru case s-au prăbușit în ultimii doi ani. Peste 30 de case au căzut în ocean în comitatul Dare de la începutul anului 2020, iar Serviciul Parcurilor Naționale estimează că peste 100 de locuințe de pe insulele barieră sunt în pericol în următorul deceniu. Cel puțin șase sunt în pericol iminent. În iunie, o maree înaltă combinată cu valuri mari a fost suficientă pentru a dărâma încă o casă. Cu toate acestea, nu există niciun plan de a muta sau măcar de a goli aceste case de bunurile personale. De ce? Pentru că politica federală, prin Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor (FEMA), îi recompensează pe proprietari să aștepte prăbușirea.
FEMA oferă cea mai mare parte a asigurărilor de inundații rezidențiale din Statele Unite. Agenția plătește despăgubiri după ce casa se prăbușește, dar nu înainte. Astfel, proprietarii care își dărâmă casa înainte ca oceanul să o ia pierd zeci sau chiar sute de mii de dolari. „Proprietarul este stimulat să aștepte prăbușirea și să primească banii”, explică John Ryan-Henry, analist de politici la Coastal States Organization, o organizație non-profit care reprezintă guvernele statelor de coastă. „Din păcate, aceste prăbușiri lasă în urmă o mulțime de resturi”, adaugă Lisa Sharrard, agent de asigurări de inundații de multă vreme în Carolina de Nord și fostă președintă a Asociației Managerilor de Câmpii Inundabile. „Este aproape imposibil să cureți totul. Rămâne un moștenire de pericol pe plajă.”
Serviciul Parcurilor Naționale a colectat peste 480 de tone de resturi de case din zonă doar în ultimele 18 luni, unele dintre ele fiind spălate la kilometri distanță de coastă. Resturile includ lemn, mobilier, electrocasnice și chiar obiecte personale, care devin pericole pentru navigație și pentru ecosistemul marin. „Arată ca și cum am fi plecat doar la cină. Totul este încă acolo”, spune Bill Foreman, un proprietar care a văzut cum casele vecinilor săi au căzut una după alta. „Dacă mi-ar deconta asigurarea, aș dărâma casa mâine.”
Problema nu este doar locală. Eroziunea accelerată de creșterea nivelului mării, cauzată de schimbările climatice, amenință comunități de coastă din Maine, Massachusetts, Michigan, Illinois, Virginia și California. Săptămâna trecută, o furtună a provocat daune catastrofale mai multor case în sudul Californiei. „Oamenii nu ar trebui să fie nevoiți să aștepte ca locuința lor să se prăbușească în apă înainte de a primi ajutor”, spune reprezentanta Chellie Pingree, democrată din Maine. „Nu este o modalitate inteligentă de a face față realității schimbărilor climatice.”
FEMA susține că nu poate schimba regulile pentru proprietățile amenințate decât dacă Congresul modifică legile care guvernează Programul Național de Asigurare împotriva Inundațiilor. Un proiect de lege bipartizan a fost introdus în 2025, dar este blocat în Camera Reprezentanților. FEMA nu a răspuns la întrebările NPR despre costul pentru contribuabili al lăsării caselor să se prăbușească. Între timp, eroziunea este o problemă inevitabilă pentru comunitățile de coastă. Valurile îndepărtează nisipul și roca din anumite zone și le depun în altele. Schimbările climatice accelerează această eroziune naturală în mod inegal. Deși încălzirea globală afectează întreaga planetă, nivelul mării crește mai rapid în unele regiuni din cauza curenților oceanici și a dinamicii complexe a topirii ghețarilor. Unele dintre cele mai rapide creșteri ale nivelului mării din lume au loc pe Coasta de Est a Statelor Unite.
Insulele barieră, precum cele care formează Outer Banks din Carolina de Nord, sunt deosebit de vulnerabile la eroziune. Chiar și dunele care par stabile pot dispărea pe măsură ce oceanul avansează. În acest context, politicile publice par să încurajeze inacțiunea, transformând o tragedie umană și ecologică într-o problemă administrativă. Proprietarii sunt prinși între pierderea totală a investiției lor și riscul de a fi acuzați că au lăsat resturi periculoase. Comunitățile locale se luptă să găsească fonduri pentru curățenie, iar contribuabilii suportă costurile indirecte.
Există însă o soluție simplă: schimbarea regulilor FEMA pentru a permite plata asigurărilor înainte de prăbușire, cu condiția ca proprietarul să demonstreze că riscul este iminent și să se angajeze să dărâme casa în mod controlat. Acest lucru ar reduce resturile, ar proteja plajele și ar oferi oamenilor o șansă de a-și salva bunurile. Până atunci, casele continuă să cadă, iar oceanul își revendică teritoriul, bucată cu bucată.
De ce este important:
Această situație evidențiază o lacună gravă în politicile de adaptare la schimbările climatice. În loc să prevină dezastrele, sistemul actual de asigurări îi penalizează pe cei care acționează responsabil, încurajând inacțiunea și amplificând daunele ecologice și economice. Pe măsură ce nivelul mării continuă să crească, tot mai multe comunități de coastă se vor confrunta cu această dilemă. Este esențial ca guvernele să reformeze politicile de asigurare și să ofere stimulente pentru demolare controlată, protejând astfel vieți, bunuri și ecosisteme fragile. Fără aceste schimbări, vom continua să vedem case prăbușindu-se în ocean, iar contribuabilii vor plăti de două ori: o dată pentru despăgubiri, și încă o dată pentru curățarea resturilor.
