Oficialii de la Teheran au răspuns cu o doză de sfidare și optimism. În cadrul ceremoniei de Ziua Industriei de Apărare, șeful Statului Major al Forțelor Armate, Ali Abdollahi, a vorbit despre o „revoluție industrială defensivă de descurajare” în producția internă de armament. Purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării, Reza Talaei-Nik, a susținut că, în cele 12 luni de după războiul de 12 zile cu Israelul și SUA din iunie 2025, producția de arme și echipamente defensive s-a dublat. Mai mult, de la începutul actualului conflict, fabricarea anumitor produse „strategice și prioritare” s-a triplat. El a menționat că peste 9.300 de companii sunt implicate în producția de armament, ceea ce ar face imposibilă distrugerea acestui sector prin lovituri aeriene.
Aceste declarații vin pe fondul unor evaluări occidentale complet diferite. Casa Albă a pretins că peste 85% din baza industrială de apărare a Iranului a fost distrusă, inclusiv majoritatea rachetelor balistice, lansatoarelor mobile și dronelor cu rază lungă de acțiune. De asemenea, s-a afirmat că peste 150 de nave de război iraniene au fost scufundate, toate submarinele au fost distruse, iar 97% din stocul de mine navale a fost eliminat. Dar un raport confidențial al serviciilor de informații americane, publicat în mai, a contrazis aceste cifre: Iranul ar fi păstrat aproximativ 75% din lansatoarele mobile și 70% din inventarul de rachete de dinainte de război. Chiar și după două săptămâni suplimentare de bombardamente intense în iulie, Gardienii Revoluției și armata regulată au continuat să lanseze rachete și drone asupra bazelor americane și asupra transportului maritim internațional din Strâmtoarea Hormuz, deși într-un ritm mai lent.
Adevărul, ca de obicei, se află undeva la mijloc. Iranul a învățat să-și disperseze producția în baze subterane geografic răspândite, care au rămas în afara razei bombelor americane. În timp ce liniile de producție de suprafață au fost decimate, fabricile ascunse în munți au continuat să funcționeze. Această strategie de supraviețuire a fost observată și în războaiele anterioare, dar acum a fost dusă la extrem. Dronele explozive, mai ieftine și mai ușor de fabricat decât rachetele balistice, au devenit arma preferată a Iranului. Ele au consumat un număr mare de interceptoare americane, au dezvăluit pozițiile radarelor, au forțat aeroporturi și instalații energetice să-și suspende operațiunile și au creat haos în Strâmtoarea Hormuz.
Apărarea aeriană a Iranului, bazată pe sisteme învechite și o forță aeriană îmbătrânită, nu a reușit să prevină pătrunderile repetate ale avioanelor americane, israeliene și arabe. Cu toate acestea, sistemele mai mici, electro-optice, cu ghidaj termic sau portabile, au reușit câteva interceptări notabile, inclusiv doborârea unui avion de vânătoare F-15. Potrivit presei americane, cel puțin 45 de drone avansate MQ-9 Reaper, aproximativ un sfert din întreaga flotă americană, în valoare de peste 1,3 miliarde de dolari, au fost doborâte de Iran sau pierdute din cauza defecțiunilor de legătură sau operaționale. Aceste pierderi au un impact strategic semnificativ, deoarece dronele Reaper sunt esențiale pentru supraveghere și atacuri de precizie.
În Strâmtoarea Hormuz, pe care președintele Donald Trump a declarat-o teritoriu american săptămâna aceasta, Washingtonul și aliații săi au reușit să crească transferurile discrete de petrol și energie în ultimele săptămâni. Dar, în ciuda daunelor semnificative aduse capacităților navale iraniene, atacurile cu rachete, drone și bărci rapide au menținut fluxurile de petrol prin Hormuz la un nivel considerabil mai scăzut decât înainte de război. Perturbările traficului maritim se resimt și în Marea Roșie și în strâmtoarea Bab al-Mandeb, unde rebelii houthi, aliniați Iranului, s-au ciocnit intermitent cu Arabia Saudită și interesele acesteia.
În acest context, comandanții iranieni își fac planuri pentru un viitor conflict. Șeful Gardienilor Revoluției, Ahmad Vahdi, a avertizat că „singura soluție inteligentă și eficientă pentru a naviga prin momente istorice dificile și a neutraliza planurile inamicului” este consolidarea capacităților de descurajare. Purtătorul de cuvânt al GIR, Hossein Mohebbi, a anunțat că, într-un viitor război, vor fi desfășurate noi generații de focoase pentru rachete balistice și de croazieră, deoarece producția și dezvoltarea nu s-au oprit niciodată.
Ce înseamnă toate acestea pentru echilibrul de putere regional? În primul rând, războiul a demonstrat că Iranul, deși vulnerabil, are o capacitate remarcabilă de a-și reface stocurile și de a continua lupta. În al doilea rând, prăpastia dintre declarațiile oficiale și realitatea de pe teren rămâne uriașă. SUA au anunțat victorii zdrobitoare, dar rapoartele de informații sugerează că Iranul a păstrat o parte semnificativă din arsenal. În al treilea rând, războiul a arătat că dronele ieftine pot contracara tehnologia scumpă, o lecție pe care marile puteri o vor studia cu atenție.
În lipsa unui dialog diplomatic semnificativ între Teheran și Washington, perspectiva unui nou conflict rămâne reală. Iranul pare hotărât să-și continue programul de înarmare, iar SUA par hotărâte să continue presiunile economice și militare. Într-un astfel de climat, întrebarea despre capacitățile reale ale Iranului nu este doar una tehnică, ci una care va defini securitatea regiunii pentru anii următori.
De ce este important:
Înțelegerea adevăratelor capacități militare ale Iranului este crucială pentru evaluarea riscurilor de escaladare în Orientul Mijlociu. Dacă Iranul și-a păstrat o parte semnificativă din arsenal, așa cum sugerează rapoartele de informații, atunci orice viitoare confruntare va fi mult mai costisitoare pentru SUA și aliații săi. De asemenea, capacitatea Iranului de a-și reface producția de armament în baze subterane arată că bombardamentele aeriene singure nu pot neutraliza un adversar determinat. Acest lucru are implicații directe pentru strategia militară americană, pentru securitatea transportului maritim global prin Strâmtoarea Hormuz și pentru stabilitatea politică a regiunii. În plus, succesul dronelor ieftine împotriva tehnologiei avansate ar putea schimba paradigma războiului modern, influențând deciziile de achiziții militare ale marilor puteri. Pe scurt, războiul cu SUA a scos la iveală atât vulnerabilitățile, cât și rezistența surprinzătoare a Iranului, iar acest echilibru fragil va modela viitorul geopolitic al regiunii.
