Un mormânt costă acum aproximativ 500 de shekeli (167 de dolari), o sumă pe care familia lui Omar nu și-o putea permite. Și chiar dacă ar fi avut banii, nu mai era loc. Așa că au săpat în mormântul bunicului său, o soluție disperată care spune totul despre criza umanitară fără precedent din Fâșia Gaza.
De la începutul războiului, în octombrie 2023, peste 73.000 de palestinieni au fost uciși, potrivit autorităților locale. Dar cifra reală este probabil mult mai mare, pentru că mii de cadavre sunt încă sub dărâmături sau în gropi comune improvizate. Serviciile de urgență nu mai funcționează, iar atacurile israeliene fac imposibilă recuperarea și identificarea victimelor. Mulți dintre cei uciși au fost îngropați în grădini, în corturi, în curțile școlilor sau ale spitalelor, oriunde se găsea un petec de pământ.
După încetarea focului mediată de SUA în octombrie 2025, familiile au început să-și caute morții. Cel puțin 1.200 de palestinieni au fost uciși de la anunțarea armistițiului, fiecare dintre ei având nevoie de un loc de veci. Autoritățile din Gaza au recuperat rămășițele a 529 de persoane din șapte gropi comune din curțile spitalelor. Dar această scurtă perioadă de liniște relativă a scos la iveală o altă tragedie: nu mai există cimitire.
Cimitirele au fost distruse de bombardamentele israeliene. Potrivit Ministerului de Fonduri și Afaceri Religioase din Gaza, peste 40 de cimitire au fost distruse de la începutul războiului. Forțele israeliene au impus restricții stricte de acces în zonele aflate sub controlul lor, ceea ce a redus și mai mult numărul de locuri disponibile. În plus, sute de mii de palestinieni strămutați și-au găsit adăpost în fostele zone de cimitir, transformate în tabere improvizate.
Ikrami al-Madallal, un oficial media al Ministerului de Fonduri, a declarat că multe dintre cele 60 de cimitire din Gaza erau deja pline când a început războiul. „Trebuie să înființăm cimitire noi din cauza lipsei de spațiu”, a spus el. Ministerul caută noi terenuri, dar transferul cadavrelor din locurile temporare este o operațiune complicată, care trebuie coordonată cu autoritățile locale și guvernamentale.
Tafesh Abu Hatab, un săpător de morminte cu 19 ani de experiență, spune că acest război este cea mai grea perioadă din cariera sa. Cimitirul din Khan Younis, unde lucrează, avea aproximativ 60 de morminte la începutul războiului. Acum are 6.000. La un moment dat, pregătea aproximativ 35 de morminte pe zi. „Nu am trăit niciodată o perioadă de vărsare de sânge atât de devastatoare”, a mărturisit el. „Nu trece o zi fără ca zeci de martiri să fie îngropați.” Mulți dintre morți sunt femei și copii, inclusiv sugari. Uneori, familii întregi ajung în cimitir după ce o bombă israeliană distruge o clădire, un vehicul sau un cort. „Ne distrug casele peste capete, iar din dărâmăturile acelor case ne construim mormintele”, a spus el.
Lipsa materialelor, cum ar fi pietrele funerare, a dus la creșterea costurilor de înmormântare la 700-1.000 de shekeli (235-335 de dolari). Până când familia poate strânge banii, mormintele sunt marcate cu pietre din clădiri distruse, noroi sau table de metal ondulat. Este o realitate grotescă, în care moartea devine o afacere costisitoare și o luptă pentru un loc de odihnă veșnică.
Această criză a locurilor de veci nu este doar o problemă logistică. Este un simbol al dezumanizării și al ștergerii identității unui popor. Când nu mai ai loc să-ți îngropi morții cu demnitate, înseamnă că viața însăși a devenit imposibilă. Fiecare mormânt improvizat, fiecare piatră cu un nume scris de mână, fiecare cadavru mutat dintr-o groapă comună într-un cimitir distrus spune povestea unei suferințe colective fără margini.
În timp ce comunitatea internațională vorbește despre reconstrucție și pace, familiile din Gaza se luptă să găsească un loc unde să-și plângă morții. Iar această luptă este departe de a se fi încheiat. Cu fiecare zi care trece, numărul morților crește, iar pământul, deja saturat de sânge, refuză să mai primească noi trupuri. Este o cursă contracronometru cu moartea, în care singura certitudine este că durerea nu se va sfârși prea curând.
De ce este important:
Această criză a locurilor de înmormântare din Gaza nu este doar o problemă logistică, ci un indicator al amplorii dezastrului umanitar. Ea arată că războiul nu a distrus doar case și infrastructură, ci și demnitatea umană de bază. Faptul că familiile sunt nevoite să-și îngroape morții în morminte de familie sau în gropi improvizate, cu pietre drept marcaje, subliniază eșecul comunității internaționale de a proteja civilii. În plus, distrugerea a peste 40 de cimitire și transformarea lor în tabere de refugiați demonstrează o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar. Această situație are implicații pe termen lung: fără locuri de veci adecvate, procesul de doliu și de vindecare al unei societăți întregi este imposibil. Este o rană care nu se va închide, iar lumea trebuie să înțeleagă că fiecare mormânt pierdut este o parte din memoria colectivă a unui popor care refuză să dispară.
