Pentru a înțelege mai bine, am stat de vorbă cu Mona Yacoubian, directorul Programului pentru Orientul Mijlociu de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS). Ea ne-a explicat că tiparul lui Trump nu este unul nou, ci o tactică veche de a menține adversarii în incertitudine. „Trump folosește amenințările ca pe un instrument de negociere, nu ca pe un preludiu al războiului”, spune Yacoubian. „Dar această strategie are un risc major: poate fi interpretată greșit de Iran, ducând la escaladări necontrolate.”
Să ne amintim de momentul-cheie din ianuarie 2020, când Trump a ordonat uciderea generalului iranian Qasem Soleimani. Atunci, lumea a crezut că suntem la un pas de un război total. Iranul a răspuns cu rachete asupra bazelor americane din Irak, dar Trump a ales să nu escaladeze. „A fost un moment de răscruce”, adaugă Yacoubian. „Trump a arătat că poate da o lovitură puternică, dar apoi se retrage. Asta creează un precedent periculos: Iranul poate crede că orice atac american va fi urmat de o pauză, nu de un război.”
Recent, Trump a amenințat din nou cu atacuri „rapide și puternice” dacă Iranul nu acceptă negocieri privind programul nuclear. În același timp, a spus că este deschis la discuții fără precondiții. Această pendulare confuză nu face decât să submineze credibilitatea SUA în regiune. Aliații din Golf, de pildă, nu știu dacă să se pregătească de război sau de diplomație. Iar Iranul, sub presiunea sancțiunilor, ar putea vedea în această ezitare o oportunitate de a-și consolida poziția.
Yacoubian atrage atenția asupra unui alt pericol: „Când un lider amenință constant, dar nu acționează, adversarii încep să nu mai creadă amenințările. Așa se ajunge la o criză reală, pentru că Iranul ar putea testa limitele, iar atunci Trump va fi forțat să răspundă – poate mai dur decât ar fi vrut.”
Pe de altă parte, există și o lectură optimistă: poate că Trump încearcă să evite un război costisitor, folosind amenințările ca pe o pârghie pentru a aduce Iranul la masa negocierilor. Dar istoria recentă arată că această strategie a eșuat în Coreea de Nord, unde summiturile nu au dus la denuclearizare. Cu Iranul, riscul este și mai mare, având în vedere proximitatea geografică și implicarea în conflicte regionale.
Ce înseamnă toate acestea pentru viitor? În opinia analistei, „Trump joacă un joc periculos. Dacă va continua să penduleze între atac și pace, s-ar putea trezi într-un război pe care nu l-a planificat, dar pe care nu-l poate evita.”
De ce este important:
Înțelegerea acestui tipar de comportament al lui Trump este crucială pentru a anticipa evoluțiile din Orientul Mijlociu. O greșeală de calcul – fie din partea Washingtonului, fie a Teheranului – poate declanșa un conflict cu consecințe globale, de la creșterea prețului petrolului la destabilizarea întregii regiuni. Cetățenii, investitorii și liderii mondiali trebuie să fie conștienți că retorica inflamată nu este doar zgomot de fond, ci un semnal real al fragilității păcii.
