Documentele acoperă perioada februarie 1998 – 12 septembrie 2001, adică exact ziua de după atacurile devastatoare asupra New York-ului și Washington-ului. Ele dezvăluie cum CIA a urmărit mișcările lui bin Laden, finanțarea sa, rețelele sale din interiorul Statelor Unite și din străinătate. Unul dintre documente avertizează că grupul din spatele bombardamentelor din 1998 asupra ambasadelor americane din Africa de Est „ar putea trimite un avion încărcat cu explozibili într-un oraș american”. Altul menționează că unii membri ai rețelei lui bin Laden primiseră instruire pentru deturnări de avioane. Altele descriu căutarea disperată a materialelor pentru a construi o „bombă murdară” radioactivă.
Aceste documente nu aduc prea multe informații noi despre modul în care au fost planificate atacurile, dar oferă o urmă de hârtie a avertismentelor care s-au acumulat. Sunt 71 de briefing-uri prezidențiale, care însumează 101 pagini. Cel mai vechi, intitulat „Teroriștii caută capacități de armament de distrugere în masă”, este datat 13 februarie 1998. Ultimul, „Raport de situație: urmele lui Bin Laden”, este din 12 septembrie 2001, ziua de după atacuri. Între ele, găsim briefing-uri despre refuzul talibanilor de a-l preda pe bin Laden, despre căutarea de arme chimice, biologice și radiologice, despre finanțarea operațiunilor și avertismente repetate că intenționa să lovească pe teritoriul american.
Analiștii urmăreau cu atenție mișcările lui bin Laden, sistemul de sprijin din jurul lui, rețeaua din interiorul SUA și modul în care își finanța operațiunile. Unele avertismente sunt uimitor de specifice. În septembrie 1998, cu trei ani înainte de atacuri, un analist scria că opțiunea preferată a lui bin Laden este „să lovească SUA pe propriul teritoriu, la Washington”. Analiștii au remarcat și interesul său pentru arme neconvenționale: chimice, biologice și radiologice. Până în iunie 1999, briefing-urile includeau rapoarte că oamenii lui bin Laden experimentaseră cu explozivi pentru a „crește puterea lor de eliberare a energiei”, parte a căutării de „bombe murdare”.
Un briefing din aprilie 1998 constata că nu existau dovezi că talibanii intenționau să-l predea pe bin Laden, descriindu-l drept „oaspetele” lor și notând că „recunoștința pentru asistența sa în timpul ocupației sovietice” a Afganistanului (decembrie 1979 – februarie 1989) îi făcea „să ezite să-l înstrăineze prin monitorizarea sau controlarea activităților sale”. În 1998, 1999 și 2000, au existat mai multe rapoarte, inclusiv unul intitulat „Terorism: extremiștii Bin Laden planifică atacuri”. Apoi, în 2001, când George W. Bush a preluat funcția de la Bill Clinton, frecvența a crescut, iar până vara limbajul devenea din ce în ce mai alarmant, cu un briefing intitulat simplu: „Bin Laden este hotărât să lovească în SUA”.
Un briefing din 10 septembrie 2001, intitulat „Locația și intențiile lui Bin Laden”, consemna preferința declarată a acestuia de a lovi Washingtonul, apoi adăuga că grupul din spatele bombardamentelor de la ambasadele din Africa de Est „ar putea trimite un avion încărcat cu explozibili într-un oraș american”. Biroul Federal de Investigații (FBI) stabilise rapid că acele atacuri fuseseră efectuate de al-Qaeda. Același memorandum precauționa că informațiile nu ofereau „nicio informație concludentă” despre intențiile sale pentru atacuri viitoare. În decembrie 1998, un alt briefing descria conspiratori care „au ocolit controalele de securitate în timpul unui test recent la un aeroport din New York neidentificat” și nota că „unii membri ai rețelei Bin Laden au primit instruire pentru deturnări”. Acel briefing, datat 4 decembrie 1998, se intitula „Bin Laden se pregătește să deturneze avioane americane și alte atacuri”.
Acum, întrebarea firească este: de ce nu a fost prevenit atacul? Documentele pot ridica întrebări serioase despre de ce guvernul nu părea mai pregătit, dar nu arată nicio dovadă de lipsă de voință de a preveni un atac. Materialul recent dezvăluit întărește explicația că agențiile de informații aveau multe piese ale puzzle-ului, dar nu reușiseră să le asambleze într-o imagine clară la timp. Nu există absolut nicio dovadă care să susțină teoriile conspirației despre implicarea guvernului sau că oficialii guvernamentali ar fi avut cunoștințe anterioare despre atacuri, teorii care au câștigat popularitate în SUA.
Cele două documente cele mai cunoscute erau deja publice. Briefing-ul din 6 august 2001, „Bin Laden este hotărât să lovească în SUA”, a fost dezinclasificat în 2004 la cererea Comisiei 9/11. Concluziile mai largi sunt, de asemenea, cunoscute: informațiile americane urmăriseră intențiile lui bin Laden de ani de zile, avioanele apăreau în rapoarte, dar nimic nu identifica timpul, locul, metoda sau țintele complotului final. Comisia 9/11 a stabilit toate acestea acum mai bine de două decenii. Publicarea actuală adaugă documentele subiacente, în propriile cuvinte ale analiștilor, nu doar un rezumat al comisiei.
De ce este important:
Această dezinclasificare istorică nu este doar o aruncare de documente vechi. Ea ne obligă să reflectăm asupra unei întrebări esențiale: cum funcționează cu adevărat sistemul de avertizare timpurie al celei mai puternice națiuni din lume? Documentele arată că informațiile existau, dar lipsea capacitatea de a le conecta într-un tablou coerent. Este o lecție dureroasă despre limitele inteligenței umane și instituționale în fața unui inamic adaptabil. Pentru publicul larg, aceste documente sunt o fereastră rară în culisele deciziilor care au modelat lumea post-9/11, de la războiul din Afganistan la Patriot Act și la supravegherea globală. Ele ne amintesc că transparența, chiar și atunci când este incomodă, este esențială pentru o democrație sănătoasă. Înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat – și a ceea ce a eșuat – este primul pas pentru a ne asigura că o asemenea tragedie nu se va repeta.
