Contextul actual: o escaladare periculoasă
Revenirea atacurilor nu este întâmplătoare. După retragerea SUA din acordul nuclear iranian (JCPOA) în 2018 și impunerea de sancțiuni dure, Iran a răspuns prin intensificarea programului nuclear și prin sprijinirea milițiilor regionale. În ultimele luni, atacurile asupra bazelor americane din Irak și Siria, revendicate de grupări apropiate de Teheran, au determinat Washingtonul să riposteze. De partea cealaltă, Iranul a lansat atacuri cu drone asupra unor ținte israeliene și americane, iar recentele bombardamente reciproce sugerează că nimeni nu vrea să dea înapoi.
Ce opțiuni are Iranul?
Richard Nephew subliniază că Iranul se află într-o poziție dificilă. Pe de o parte, regimul de la Teheran vrea să evite un conflict militar direct cu SUA, care ar putea fi devastator. Pe de altă parte, presiunile interne – economice, sociale și politice – îl împing să arate fermitate. „Iranul va încerca să mențină un echilibru fragil: să lovească interesele americane prin intermediari, fără a oferi un pretext pentru un război total”, explică Nephew.
O primă opțiune este continuarea atacurilor asimetrice. Milițiile șiite din Irak, Siria și Yemen, precum și Hezbollah din Liban, sunt instrumente utile pentru a testa limitele americane. În plus, Iranul poate intensifica atacurile cibernetice sau poate viza nave comerciale în Golful Persic, așa cum a făcut în trecut.
A doua opțiune este accelerarea programului nuclear. Deși Teheranul neagă că urmărește fabricarea unei bombe, îmbogățirea uraniului la niveluri apropiate de 90% (grad de armament) este un semnal de alarmă. „Dacă Iranul simte că este încolțit, ar putea trece la următorul pas: testarea unui dispozitiv nuclear sau retragerea din Tratatul de Neproliferare”, avertizează Nephew. O astfel de mișcare ar declanșa o criză globală.
A treia opțiune este diplomația, deși pare puțin probabilă în acest moment. Negocierile pentru revenirea la JCPOA sunt blocate, iar administrația Biden nu pare dispusă să facă concesii majore. Cu toate acestea, canalele de comunicare indirecte, prin intermediul Omanului sau Qatarului, rămân deschise. „Iranul ar putea folosi escaladarea ca o tactică de negociere, pentru a obține ridicarea sancțiunilor”, adaugă expertul.
Reacția internațională și rolul altor actori
Israelul, principalul inamic regional al Iranului, urmărește cu îngrijorare evoluțiile. Atacurile recente asupra unor ținte iraniene în Siria, atribuite Israelului, arată că Tel Avivul nu va ezita să acționeze preventiv. De asemenea, statele din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, încearcă să se distanțeze de conflict, dar sunt vulnerabile la atacurile houthiilor susținuți de Iran.
Rusia și China, deși nu sunt direct implicate, au interese în regiune. Moscova colaborează cu Iranul în domeniul militar (inclusiv drone) și energetic, în timp ce Beijingul este cel mai mare cumpărător de petrol iranian, ocolind sancțiunile. Ambele puteri ar putea încerca să medieze, dar nu înainte ca situația să se deterioreze și mai mult.
Ce urmează concret?
Richard Nephew crede că, pe termen scurt, vom vedea o continuare a loviturilor reciproce, fără o escaladare majoră. „Nimeni nu vrea un război deschis, dar nimeni nu vrea să pară slab. Așadar, vom asista la o serie de atacuri calculate, menite să transmită mesaje, nu să provoace o confruntare totală.”
Pe termen lung, însă, riscurile sunt mari. O greșeală de calcul – o rachetă care lovește o țintă greșită, un atac care ucide prea mulți soldați americani – poate declanșa un răspuns masiv. În plus, instabilitatea internă din Iran, cu proteste și nemulțumiri economice, ar putea determina regimul să caute o diversiune externă.
Concluzie: un joc de șah periculos
Iranul și SUA sunt prinse într-un joc de șah în care fiecare mișcare poate fi fatală. Teheranul trebuie să navigheze între presiunile interne și externe, între dorința de a-și afirma puterea și nevoia de a supraviețui. Washingtonul, la rândul său, trebuie să decidă dacă ripostează proporțional sau dacă încearcă o resetare diplomatică.
În final, soarta acestui conflict depinde de abilitatea liderilor de a evita capcanele orgoliului și ale retoricii belicoase. Până atunci, lumea va urmări cu sufletul la gură fiecare rachetă lansată peste cerurile Orientului Mijlociu.
De ce este important:
Acest subiect este crucial pentru securitatea globală, deoarece orice confruntare directă între SUA și Iran poate destabiliza întregul Orient Mijlociu, poate perturba piețele energetice și poate declanșa un conflict regional de proporții. În plus, evoluția programului nuclear iranian are implicații directe asupra neproliferării și asupra echilibrului de putere în regiune. Înțelegerea opțiunilor și a calculelor de la Teheran este esențială pentru a anticipa următoarele mișcări și pentru a preveni o catastrofă.
